Petiţiile on-line se înmulţesc exponenţial. Fiecare platformă îndeamnă cetăţenii să semneze, să se implice, să îşi exprime liber opinia, dând impresia că numele însoţit de un oraş şi o adresa de mail, trecut sub o petiţie va fi îndeajuns. Oamenii comunică mult mai liber şi nedisimulat în mediul virtual, în loc să meargă să completeze iniţiative şi să umble după semnături. „E mult mai simplu să ceri decât să primeşti, e o defulare. E mult mai uşor cu spaţiul virtual. şi înainte erau petiţionarii cu scrisori, dar era o procedură greoaie. Azi e mai simplu să faci o petiţie. Foarte multe petiţii sunt irealiste. Şi eu aş putea să fac petiţii să mă fure extratereştrii”, susţine sociologul Petru Iluţ. În realitate, însă, petiţiile online nu au nicio valoare juridică şi nu contează nici măcar în procedura de iniţiativă cetăţenească, reglementată de lege. Singură soluţie pentru ca petiţiile on-line să conteze cu adevărat ar fi semnăturile electronice. Potrivit legii, există posibilitatea ca iniţiativa cetăţenească să fie declanşată, dar pe această varianta nu se poate miza decât dacă există semnătură electronică. O semnătură electronică este un pachet de date de identificare a utilizatorului integrat în documente sau mesaje trimise pe internet. Aşadar semnăturile strânse în modul clasic, cu toate datele de identificare, detronează oricând click-urile de pe petiţiile online. Cu toate acestea petiţiile online continuă să apară, iar susţinătorii comozi din spatele monitoarelor sunt convinşi că vor salva ţara şi planeta cu un simplu click.
Totuşi, cei care utilizează aceste platforme exprimă o poziţie a societăţii civile de care factorii de decizie pot să fie impresionaţi sau nu.
Câte doleanţe, atâtea jalbe
Printre cele mai recente şi populare petiţii se numără „Stop Live pe Facebook la volan! Dă like vieţii!”, “Spune