Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție straveche, de origine precreștină. Practica se regăsește în Europa centrală și estică. În tradiția populară românească, ouale de Paște simbolizează regenerarea și purificarea. Încondeierea se face ritualic, doar de către femei, iar fiecare linie și fiecare culoare are propria simbolistică. În zonele unde tradiția încondeierii nu există, ouăle se vopsesc, tot ritualic, în Joia Mare (sau Joia Neagră), sau în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă).
Tehnica incondeierii, dar și vopsirea ouălor de Paște urmează un ritual bine stabilit. Pregătirea oualor încondeiate începe de pe la mijlocul Postului Mare. În cazul celor vopsite, ritualul se face în Joia Mare (sau Joia Neagră), sau în Vinerea Mare (sau Vinerea Seacă). Coaja se spală cu grijă, apoi se șterge cu oțet, pentru degresare. Este nevoie de degresare, pentru ca vopseaua să rămână uniform pe toată suprafața. Apoi ouăle se fierb la foc domol, urmând introducerea lor în baia de vopsea. Tehnica încomdeierii presupune trasarea unor dungi, peste vopseaua de fond, în diverse culori, sau trasarea lor cu ceară de albine topită, după care oul se scufundă succesiv în băi de culoare. La sfarșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește ușor și se îndepărtează straturile de ceară, cu ajutorul unei cârpe încălzite. Astfel, pe suprafața oului va rămâne desenul. Culorile tradiționale sunt roșu, galben, negru și alb. Încondeierea se face cu ajutorul unei unelte tradiționale, cu vârf de alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc, iar scufundarea succesivă în băile de vopsea se face de la culoarea cea mai deschisă, la cea mai închisă, după ce s-au desenat motivele cu ceară, tot succesiv. După ce se îndepărtează ceara, oul se unge cu ulei sau cu grăsime, pentru a-i da strălucire.
Simbolistica ritualului încondeierii
În unele zone ale țării, încondeierea ouălor simbolizează purificarea și se crede că ele protejază animalele din gospodărie pentru tot restul anului. Obiceiul este precreștin, dar a fost foarte lesne adaptat la noua religie care s-a răspândit în regiunea din care face parte țara noastră, cu circa 2000 de ani în urmă, și adoptat de aceasta, devenind una dintre tradițiile cele mai importante. Motivele ornamentale sunt diferite de la o zonă la alta. În privința culorilor, albul este simbolul purității, roșul semnifică viața (culoarea sângelui), negrul, ca și roșul, reprezintă fertilitatea, iar galbenul reprezintă soarele și bogăția (aurul). Alte culori pot fi albastrul, culoarea cerului și a apei, sau verdele, simbol al vegetației. În trecut, ouăle se vopseau în culori vegetale, preparate după rețete străvechi. Vopselurile tradiționale au la bază o mare varietate de procedee și tehnici ale căror secrete au fost transmise până astăzi. Roșul se obtinea din coajă de măr dulce, frunze și flori de mar dulce, flori de sovarf, coajă de măceș sau alte surse vegetale. Albastrul se obtinea din flori de viorele, galbenul din coji de ceapă, coajă de lemn pădureț sau coajă de lemnul câinelui. Verdele se putea obține din frunze de nuc sau floarea-soarelui, iar negrul, din coaja verde a nucilor.
Fiecare linie trasează eternitatea
Cele mai raspandite motive geometrice folosite la încondeierea – sau închistrirea – ouălor simbolizează episoade din viața gospodăriei, a familiei sau a comunității, în relația cu mai multe etape ale anului solar, agricol, dar întregul este, în cele din urmă, simbolul eternității. Motivele desenate au denumiri dintre cele mai ciudate, în tradiția din Moldova, de exemplu: crucea Paștelui, floarea Paștelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, braul și desagii popii, brăduțul, frunza de stejar, albina, peștele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, „patruzeci de clinișori”, vârtelnița, creasta cocoșului, broasca, fierul plugului, ulița satului, grebla sau sapa.
Semnele practicilor precreștine, transformate în ritualuri creștine
Simbolistica desenelor regăsite pe ouăle încondeiate sau închistrite este comună cu cea regăsită pe uneltele decorate, pe costumele populare sau chiar în ornamentele arhitecturii tradiționale, de la simbolurile geometrice, la cele vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Linia dreaptă verticală simbolizează viața, iar linia dreaptă orizontală, moartea. Linia dublă dreaptă simbolizează eternitatea, dreptunghiurile simbolizează cunoașterea, iar linia ușor ondulată, curgerea apei și purificarea. Spirala este simbolul timpului și al eternității, iar spirala dublă trasează legătura între viață și moarte. Tradiția ouălor încondeiate s-a păstrat cel mai bine în Bucovina, unde ouăle închistrite sunt realizate prin tehnica străveche a trasării liniilor cu ceară și scufundarea succesivă în băi de culoare. Aici, tradiția cere ca după ce se sfințesc, în noaptea de Înviere, ouăle încondeiate să fie dăruite rudelor și celor dragi, iar cele mai multe nu se mănâncă, ci sunt păstrate în apropierea icoanelor, până la Paștele următor.
În Banat s-a păstrat un obicei care amintește mai degrabă de practicile precreștine. Aici, tradiția spune că în dimineața zilei de Paste, copiii se spală pe față cu apa proaspătă de la fântână în care s-au pus un ou roșu și fire de iarbă verde, ritual ce amintește de șamanismul autohton, de practicile de alungare a bolilor, de regenerare și reînnoire a naturii, care era percepută ca fiind în comuniune perfectă cu omul, dar și cu viața domestică a acetuia, incluzând gospodăria și muncile agricole, toate protejate prin aceste rituațuri. Masa tradițională urmează după ce bucatele sunt tămâiate.
Vopseaua care în vechime se obținea din materie vegetală, în special prin fierbere, a fost înlocuită astăzi cu cea chimică. Pentru a vopsi ouăle este nevoie de vopseluri nontoxice, care trebuie să fie alese cu grijă, în funcție de substanțele pe care le conțin. În niciun caz nu se recomandă vopseaua tipografică sau alte tipuri de coloranți care pot afecta sănătatea, dacă sunt contrafăcute sau provin din surse necunoscute și neverificate.