În lucrarea sa biografică, „Fresca unei vieţi”, în capitolul Feminism, Cecilia Cuțescu-Storck susținea că feminismul ca mişcare socială a apărut la noi între anii 1918-1929. De altfel, în aceeași lucrare notează și că în atelierul său de pictură a fost înființată secţia bucureşteană a „Asociaţiei pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor din România”. Personaj central al reuniunilor asociației a fost Ortansa Sathmary, lidera secției și sora Ceciliei Cuțescu-Storck. Dar să conturăm povestea: „La București, asociația a luat ființă în atelierul meu. Aici s-au petrecut întrunirile preliminare, aici ne înflăcărau feministele din acele vremuri eroice, în ale căror suflete ardea lumina orbitoare a ideilor de libertate și de dreptate și pentru femei. «În acest templu minunat de artă și gândire», răsunau cuvintele Ellei Negruzzi, «ne-a fost dat să punem temelia acțiunii pentru eliberarea femeii române»… Mai târziu, când Ortansa și scriitoarea-ziaristă Isabela Sadoveanu (considerate prima critic literar femeie din România) conduceau destinele Asociației din București, am fost eu secretara generală, iar după mine a continuat Florica Georgescu, apriga și inimoasa feministă”.
Succes la Atena
Cecilia Cuțescu-Stork a susținut mișcarea feministă și prin participarea cu lucrări personale la expoziții de pictură organizate de Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române. „În cadrul conferinţei Micii Înțelegeri a Femeilor (asociație constituită în 1923 din inițiativa Alexandrinei Gr. Cantacuzino, președinta Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, cu participarea liderelor feministe din Cehoslovacia, Polonia, Grecia și Iugoslavia), care s-a desfășurat la Atena în 6-13 decembrie 1925, expoziţia artistelor române, organizată de Elena Odobescu şi Cecilia Cuţescu-Storck, a avut un mare succes. Au fost evidențiate atunci lucrări ale pictorițelor Nina Arbore, Maria Pilat, Cecilia Cuţescu, Lucia Demetriad Bălăcescu, Olga Greceanu, Nadia Grossman Bulighin, Georgeta Peters Holban, Rodica Maniu, Elena Popea, Risa Propst Kreid, Maria Râmniceanu, Nuni Delavrancea-Dona”, relevau cercetătorii Arhivelor Naționale.
Pe firul „Țesătoarei”
Cecilia Cuțescu-Storck a sprijinit și inițiativele societății „Țesătoarea”, ca membră a juriilor care analizau calitatea țesăturilor și alegeau premianții. La prima expoziţie de scoarţe naţionale (covoare olteneşti, munteneşti, moldoveneşti, basarabene), specifice prin ţesut, colorit, desen, deschisă de „Țesătoarea”, la 1 iunie 1929, s-a organizat un concurs, iar juriul - Alexandrina Cantacuzino - preşedintă, Elena Perticari, Sarmiza Alimăneşteanu, Zefira Voiculescu, Cecilia Storck, Costin Petrescu, Anibal Teodorescu - a hotărât ca din cele 132 de scoarţe trimise, 79 să fie respinse pentru că nu îndeplineau condiţiile (nu aveau caracter românesc, desenul prea mecanic, coloritul prea slab). La expoziţia internaţională a femeilor pictoriţe de la Paris, din 1937, artistele Cecilia Cuţescu-Storck şi Magda Iorga au vândut tablouri pentru muzeele pariziene, iar în ianuarie 1939, la Praga, România a fost reprezentată prin lucrările Ceciliei Cuţescu-Storck, Mariei Pilat, Mariei Râmniceanu, Julietei Orăşanu, Elenei Popea și Anei Tzigara-Samurcaş.
„Periată” de nevasta lui Bacovia
Scriitoarea Agatha Grigorescu-Bacovia (soția poetului George Bacovia) scria despre Cecilia Cuțescu-Storck, în „Revista Scriitoarei”, din martie 1928: „Talentul său puternic, vasta sa cultură artistică, originalitatea tehnicii sale și afirmarea unei superioare intelectualizări plastice au făcut ca această mare artistă să înscrie în istoria picturii românești paginile cele mai alese... Dar dna Storck mai este și o entuziastă luptătoare pentru revendicarea drepturilor femeii, în societatea modernă. Nu putem trece peste această însușire a sa, căci ea a preocupat-o constant, și s-a răsfrânt în bună parte chiar în inspirațiile sale. Până și templul de artă care este locuința sa, l-a deschis larg acestei cauze. Feminismul fiind rezultanta individualității sale, l-a ilustrat în mod organic, ridicând prestigiul femeii prin rodnica sa manifestare artistică și socială, dovedind o integritate de convingeri care nu îngăduie niciun compromis. De aceea nu numai arta se poate mândri cu acest talent de elită, ci noi, toate femeile să admirăm în personalitatea dnei Storck pe cea mai aleasă și talentată înaintașă a izbânzilor noastre”.
Nostalgia libertății
Alte aprecieri, de data aceasta dinspre Serafina Brukner, autoarea unei monografii a Ceciliei Cuțescu-Storck: „Arta dnei Storck este un poem armonios, căci nu se revarsă prin fanfare violente sau orgie de culori, ci prin câteva linii tratate în culori surde ne exprimă o întreagă dramă sufletească. Pictura artistei noastre nu răsare în țipete nebune, nu se leagănă în versurile unei poezii indolente de un egoism speculativ, ci pătrunde în templul înțelepciunii. Dna Storck e de o rară fineță, de un subtil temperament artistic, un suflet sensibil și profund, resimte nuanțele variate ale vieții și simbolizează în arta d-sale femeia, cântând de-a lungul veacurilor nostalgia libertății sale”.
147 de ani s-au împlinit în 14 martie 2026 de la nașterea pictoriței Cecilia Cuțescu-Stork.
„Pictura artistei nu răsare în țipete nebune, nu se leagănă în versurile unei poezii indolente de un egoism speculativ, ci pătrunde în templul înțelepciunii. Dna Storck e de o rară fineță”, Serafina Brukner, cercetătoare
Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck a colaborat cu mai multe asociații feministe, diversele sale inițiative fiind atestate de documentele din fondul Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, fondurile Cantacuzino, Meissner și Vrioni Aida, care se păstrează în Arhivele Naționale.