Chiar am crezut în Centenar! Astăzi spun însă: bine c-a trecut! Bine c-a trecut, că deja era enervantă eticheta de Centenar pusă pe orice.
Însă cel mai enervant şi mai enervant lucru a fost ignoranţa. Da, ignoranţa marilor oficiali care nu au crezut nicio secundă în valoarea evenimentului ca moment de revigorare şi de împăcare cu ea însăşi a naţiunii şi chiar a lor cu naţiunea. Şi nici măcar nu prea au avut habar ce înseamnă, istoric vorbind. Cum aş putea altfel să interpretez gafa preşedintelui României din primele fraze ale discursului de la recepţia de 1 Decembrie? Senin şi grav, ne-a citit aşa: “Celebrăm Centenarul Marii Uniri, momentul fondator al existenţei noastre naţionale”?
Ştiu că nu el îşi scrie discursurile, dar recunosc că mă aşteptam de la un fost profesor de fizică să-şi aducă aminte că a stat ani de zile în cancelarie lângă profesori care predau povestea prinţului german devenit în 1881, în urma unui război supranumit, „de Independenţă”, rege al nou-înfiinţatului regat al României! Mă rog, într-o ţară atât de obişnuită să explodeze la ştiri false în care nu contează greşeala, ci cine o face, o astfel de gafă a trecut abia observată.
Cum neobservat - nu doar acum, ci de ani de zile - e şi felul în care se raportează puternicii zilei la Recepţia de Ziua Naţională, un alt eveniment cu valoare de simbol ignorat. De câţiva ani, recepţia e un fel de nuntă la care primii oameni în stat nu prea se duc pentru că nu le plac comesenii, socrul mare, naşii mici sau pur şi simplu n-au chef. Nu le-a trecut niciodată prin cap că, de fapt, însoţirea la mari evenimente, ca şi conlucrarea şi comunicarea permanentă între aleşi înseamnă, de fapt, democraţie! Chiar nu contează cât de tare se detestă între ei! Le e greu să priceapă că, odată ce au ieşit dimineaţa pe uşa casei, în tot ce fac îi reprezintă pe cei care i-au votat şi care, fie că-i plac sau nu, le plătesc limuzinele, iar cheful lor de a sta lângă alţi comeseni, măcar o dată pe an, este neimportant.
Totuşi, la recepţie au fost măcar premierul cu Guvernul său, iar la paradă i-am văzut împreună pe primii patru oameni în stat. Prima dată după trei ani. Poate înseamnă asta ceva în viitor.
Că veni vorba de „Viitor”! Ştiţi, despre asta trebuia să fie Centenarul! Despre viitor, despre ce vor spune peste 100 de ani despre noi. Şi mi-e teamă că suntem fericiţi că nu vom apuca să auzim vorbele din 2118 despre românii din 2018!