Cercetările recente și relatările contemporanilor conturează însă o realitate total diferită de publicitatea online.
Viața Babei Vanga
Vangeliya Pandeva Gușterova s-a născut în 1911 în ceea ce este astăzi Macedonia de Nord, pe atunci parte a Imperiului Otoman. În adolescență, o tornadă a aruncat-o peste un câmp, iar când a fost găsită avea ochii plini de nisip. În urma traumei și a lipsei tratamentului medical adecvat, ea a orbit treptat.
Însă pierderea vederii a fost cmpensată de intuițiee și empatie, care aveau să definească relația ei cu oamenii din Petrich, orașul unde și-a petrecut viața.
Vindecătoare, nu profetă
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii au început să vină la Vanga cu întrebări despre soarta celor dragi, aflați pe front.
În anii 1960, cozile la ușa ei durau zile întregi, iar guvernul comunist bulgar a decis să o studieze și să o sprijine formal, oferindu-i secretare și organizând vizitele în mod oficial.
„Se ocupa în principal de problemele de sănătate ale oamenilor, nu de cataclismele care urmau să se producă în lume”, explică Ivan Dramov, de la Fundația Baba Vanga. Sfaturile ei erau legate de boală, familie și problemele personale ale vizitatorilor, potrivit observatornews.ro.
Mituri moderne și realitatea distorsionată
După moartea Babei Vanga, în 1996, i s-au atribuit vorbe pe care nu le-a spus. Prediicții în numele ei circulă pe TikTok ori în mass-media, legate de războaie, pandemii sau dezastre naturale, deși nu există surse verificabile care să ateste aceste afirmații.
Cercetătorii de la Universitatea din Texas au documentat în 2024 modul în care numele ei a fost integrat în cultura politică rusă pentru a susține narațiuni despre măreția țării și anti occident. Concluzia lor este că Vanga nu a făcut aceste profeții și probabil că nu a spus nimic din ceea ce circulă astăzi online.
Pentru bulgari, Baba Vanga nu este o figură istorică abstractă, ci o persoană reală. Ea a oferit sfaturi, atenție și încurajare oamenilor care treceau pragul casei ei din Petrich. Experiențele personale și poveștile transmise din generație în generație au creat un mit, amplificat de memoria colectivă și de media modernă.