Cum s-a strecurat prin rigorile anunțate ca foarte stricte podul aerian pe care sunt duși la muncă în Germania zeci de mii de muncitori sezonieri români? Ancheta jurnalistică făcută de colegul meu Ion Alexandru a arătat cum au fost lăsate cu premeditare deschise porțile aeriene. O săptămână, traficul rutier spre locurile de îmbarcare și charterele spre Germania nu au avut reglementări, ceea ce a permis ca primul val consistent de culegători de sparanghel să ajungă la destinație ca excepții de la regulile stării de urgență. Singura autoritate care a jucat corect a fost Ambasada României de la Berlin care a difuzat în 4 aprilie informația privind acordul dintre ministerele federale ale Agriculturii și Sănătății. Aflam că vor fi în aprilie 40 000 de sezonieri admiși la muncile agricole, iar în luna mai alt lot de aceeași mărime, majoritatea fiind muncitori români. Amploarea fenomenului nu este o noutate, anul trecut, circa 200 000 de români au lucrat sezonier în agricultura germană, dar subiectul nu a avut impact în condițiile în care diaspora muncește, la propriu, pe brânci în Europa. Politicienii români au fost interesați doar de potențialul electoral al românilor de peste graniță, bine exploatat de Klaus Iohannis și PNL. Acum, când apare o nouă dimensiune a problemei, liderii care au beneficiat de voturile diasporei, fug de răspundere, se fac că plouă sau și mai grav mint prin omisiune. Pe surse germane mai aflăm că sezonierii din România ajunseseră deja pe planțații încă înainte de 23 martie, cum declara Simon Schumacher, de la Asociația cultivatorilor de sparanghel și căpșuni în publicația svp.de. Așadar, în timp ce la București se tot pritoceau ordonanțe militare, care să bage în ceață acțiunea La Grande Zafra, fluxul de sezonieri era deja pornit. După defecțiunea de la Cluj, care a deconspirat amploarea plecărilor, premierul și ministrul Vela au aruncat vina pe șeful aeroportului, au exacerbat cazul de la comuna suceveană Pătrăuți și vor acum să-i pună capac cu un dosar penal. Cum a pornit însă marea acțiune de solidarizare cu sparanghelul nemților, asemănătoare cu trimiterea de culegători în Cuba, la trestia de zahăr în perioada Fidel Castro, ceață totală! Cine de la București a negociat drepturile sezonierilor și planul de transport care include circa 200 de zboruri pentru aprilie? Doar Arafat a ridicat puțin perdeaua spunâd că plecările au fost solicitate „pe cale diplomatică”. La ce nivel? De la cancelarul Merkel la președintele Iohannis, la nivel de guverne, de miniștri sau pe scară în jos, până la găsirea unui competent de semnătură, mai fraier, în persoana anonimului secretar de stat de la Transporturi? Românii pleacă împinși de nevoie, nu de dragul de a sta înghesuiți în barăci și cu șalele rupte la umplut lădițele de sparanghel și de căpșuni. Ei sunt izolați de populația băștinașă, să nu le dea nemților din covidul românesc. Sunt suspuși unui regim de exploatare care îi transformă în roboți cu randament superior mașinilor de recoltare și la un cost al manoperei de 5 ori mai mic decât al unui lucrător german. Ca să înțelegem exact la ce se înhamă, reproduc câteva din informațiile aflate de pe un site de recrutare care precizează că salariul este 9-10 euro/ora. „Bucuriile” urmează: „Dacă nu lucrează minimum 50 de zile se vor retrage 15 euro/zi. Au o perioadă de școlarizare de 7 zile, apoi în următoarele 10 zile de cules se va face o medie și dacă nu au cules în medie 12 kg/oră, vor pleca acasă. Programul de lucru este de 12 ore, de la 4 dimineața la 16.00 după-amiaza, 7 zile /săptămână, cu pauze de mic dejun și prânz”. Anunțul de recrutare este pentru o mare companie germană care se ocupă cu cultivarea căpșunilor pe o suprafață de 500 de hectare. Nu știm comisioanele ascunse ale firmei de recrutare plantată în coasta Casei Scânteii, cu sediul central în Elveția. Nici cine joacă samba, de bucurie, după fiecare avion bifat la decolare în afacerea La Grande Zafra, ediția 2020.