Specialistul spune că suntem mereu în căutare de mai multe lucruri în viața noastră - o casă mai mare, o mașină mai mare și acea mereu înșelătoare și mult așteptata promovare. „Ești de părere că bunurile pe care le posezi definesc cine ești. Visul - sau să-i spun, având fantezia - despre obiectivele tale, îți ocupă o așa mare parte din viaţă, ȋncât uiţi să trăiești momentul prezent. Odată ce ți-ai atins unul din obiective, te simţi împlinit temporar, dar prea repede această împlinire dispare și apoi te urci ȋncă o dată ȋn roata hamsterului ȋn căutarea unei noi misiuni. Nu este nimic ȋn neregulă cu a avea obiective, dar atunci când te concentrezi să le atingi pentru a umple un gol din interiorul tău, atunci este momentul când ai predat ego-ului controlul fericirii tale”, declară psihologul Alexandru Pleșea.
Situații în care trebuie să acționezi
- Ești mereu ȋn așteptarea a ceva pentru a te simţi ȋmplinit. „Te găsești ȋn mod constant ȋn situaţia de a aștepta ca ceva să ajungă la tine sau ţi-ai dori să fii altundeva. Ȋţi spui că dacă ai parte de mai mulţi bani, de acea prietenă bună sau că atingerea acestuia sau a altui obiectiv te vor ȋmplini și totuși asta nu se ȋntamplă niciodată. Ai urmărit vreodată cum ȋși aleargă un câine coada? Ego-ul tău se joacă cu tine, ȋmplinirea nu vine din atingerea obiectivelor, a lucrurilor sau a oamenilor. Orice job avem sau orice bun avem în posesiune, el începe sa controleze câte puțin viața noastră. Cu cât mai greu muncim și luptăm pentru a avea mai mult în viață, cu atât modul nostru de fericire interioară scade. Din păcate, în acest ritm, alergi către fericiri exterioare și toate nu sunt decât niște obiective de scurtă durată, neîmplinitoare interior pe termen lung. Calitatea vieții unui om se numără din clipele de împlinire emoțională, sufletească și mentală, pe care acesta le caută și le obține. Toate celelalte împliniri care vin din exterior produc emoții sau sentimente de scurtă durată, neputând fi numite împliniri. Din acest motiv, apetitul ego-ului nostru de a avea mai mult ne fură prezentul - dacă nu cumva dispare fără să-l fi conștientizat.
- Te compari ȋntotdeauna cu alţii. „Te compari ȋn mod constant cu ceilalţi ca și cum valoarea ta ar depinde de cât de bine o duci ȋn comparaţie cu alții. Ești gelos ȋn secret pe prietenii tăi pentru că au mai mult „succes” decât tine. Te simți vinovat când îți dai voie să experimentezi din marile plăceri când unii dintre prietenii tăi nu au parte de la fel de mult succes ca și tine. Ascunzi informații de alții și simți că viața este o competiție fără de sfârșit”, afirmă specialistul.
- Te simți superior celorlalți. „Ego-ului tău îi place să creeze o dualitate atunci când tu ai dreptate și restul greșesc. Ego-ul tău nu vrea să accepte că și tu ai partea ta de responsabilitate pentru evenimentele ce se întâmplă în viața ta. Până la un anumit punct, cu toții avem acest sentiment de superioritate și, dacă nu ești atent, este posibil să nici nu-ți dai seama cum ți-a pătruns în conștiență. Învață să ai grijă pentru că atunci când încerci să scapi de ego, acesta revine din nou și din nou, sub diferite aspecte”, spune psihologul Alexandru Pleșea.
4. Ești complet atașat de povestea ta. „Povestea ta este gândirea ta. Experiența ta este percepția ta. Non-atașamentul față de povestea ta te duce mai ușor către alte experiențe mai împlinitoare. În schimb, cu cât mai mult vorbești și trăiești prin ceea ce spui, faci, manifești, cu atât mai mult ego-ul va trăi și există în tine și va căuta să te folosească pentru alte nevoi exterioare. Dacă întreaga ta identitate vine din gânduri, ești un prizonier al poveștii personale. Consideri că gândurile tale limitate sunt realitatea și că experiențele din trecut te definesc ca ființă umană. Ei bine, ȋn realitate, gândurile vin și pleacă și acestea nu reflectă adevărata realitate. Nu există o regulă care să spună că ar trebui să crezi acele gânduri care te limitează. Ȋn realitate, suntem cu toţii controlaţi de ego ȋntr-o anumită măsură. Ego-ul nostru, printr-o dorinţă continuă de mai mult și mai mult, ar putea să ne motiveze să obţinem mai mult ȋn viaţă, dar pot lucrurile acestea să aducă fericire care să reziste?”, este de părere specialistul.
5. Vorbești mult cu eu. „Thomas Leonard, considerat de mulţi ca fiind tatăl autodezvoltării, a spus că „ego-ul este bun”, ȋn timp ce budiștii ȋnteleg eu-l ca fiind cauza tuturor suferinţelor. Abilitatea noastră de a gândi este un cadou minunat ce ne separă de animale, dar poate fi și un mare obstacol când limitează convingeri și ne creează mari pagube. Gândurile creează povestea noastră, ceea ce creează o identitate falsă. Descartes a scris: „Gândesc, deci exist”, gândurile în care apare eu le vei descoperi cel mai des întâlnite în capul tău. Acestea aparțin ego-ului și nu ție spirit-suflet. Gândirea noastră este infestată de egocentrismele pe care le vedem în societate de când începem să creștem. Dezvățarea de ego este, poate, unul dintre cele mai anevoioase și dure drumuri pe care un om le poate avea. Dar rezultatul este incomparabil, fericirea completă și statornică apare și viața începi s-o trăiești cu adevărat”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.
Câteva sfaturi pentru micșorarea ego-ului
- Caută mai mult împlinirile spirituale și mai puțin cele materiale.
- Când avertizezi cuiva ceva și i se întâmplă, abține-te să spui „Ți-am spus eu”. Nu ajută la nimic.
- Când cineva îți spune orice și tu știi despre acel lucru, abține-te să spui „Știu” sau „Știam”. Nu ajută. Poți comunica mai constructiv.
- Ajut la întâmplare. Ego-ul scade.
- Meditez și conștientizez ce fac pentru binele meu și al altora.