Jurnalul.ro Editoriale Consensul de la Snagov nu este (numai) istorie!

Consensul de la Snagov nu este (numai) istorie!

de Serban Cionoff    |   

Deși nu s-a aflat la Ateneul Român joi seara, la festivitățile prilejuite preluării de către România a președinției Consiliului UE, fostul președinte Ion Iliescu a transmis, cu această ocazie, un mesaj care, după cum era de așteptat, a fost comentat cu mult interes. O atenție aparte fiind acordată observațiilor sale critice și,în mod cu totul deosebit, ideii că ,,Uniunea Europeană nu poate fi țap ispășitor pentru neputințele noastre, pentru eșecurile noastre, pentru egoismul și iresponsabilitatea unora sau altora dintre liderii politici, de la București sau de la Bruxelles’’. Afirmație pe care, mai fiecare dintre cei care au comentat-o, au citit-o într-o anumită cheie, în funcție de opțiunile politice, dându-i, în acest fel, și o anumită destinație poate și personalizată.

 Nu de aceeași atenție s-a bucurat cred eu, în presă ca și în social media, un alt subiect major căruia mesajul lui Ion Iliescu i-a acordat un interes aparte. Este vorba despre documentul politic din 21  iunie 1995,intitulat ,,Declarația de la Snagov’’, pe care Ion Iliescu îl numește ,,expresia cea mai luminoasă a politicii acestor ultimi 30 de ani’’. ,,El a fost- accentuează președintele României în mandatul căruia a fost elaborată, negociată și adoptată ,,Declarația de la Snagov’’- opera colectivă. ca și Unirea, și dovedește că numai prin solidaritate ne putem atinge obiectivele interesului național’’.

Să ne mai mire,atunci, dacă această referire cu totul aparte nu a fost menționată decât în treacăt și nu de prea multe ori în comentariile pe care le-a generat mesajul lui Ion Iliescu? Nicidecum, atâta vreme cât ideea însăși a consensului nu pare să fie pe gustul multor competitori, preocupați mai degrabă să vadă paiul din ochiul altora decât bârna din propriul ochi. Și totuși, mă încumet să cred că ideea,,consensului național’’ nu este nicidecum numai ,,istorie’’, așa cum sună un clișeu verbal și mintal al globaliștilor de rit sorosist. Sau, dacă spunem că ea ,,este Istorie’’, atunci va trebui înțeleasă ca o lecție deschisă din care avem, și vom mai avea, multe de învățat.

  Să ne amintim acest extrem de semnificativ paragraf din ,,Declarația de la Snagov’’:,,Obiectivul strategic național al aderării României la Uniunea Europeană constituie un punct nodal al solidarităților și al convergenței forțelor politice și sociale ale țării, reprezentând o șansă istorică de a promova idealurile și interesele fundamentale ale poporului român,identitatea și tradițiile sale,într-o largă deschidere internațională’’. Adevăruri la care, în mod inevitabil ajungem citind un alt paragraf din mesajul transmis, în acest zile, de către Ion Iliescu:,,Ar fi trebuit să ne definim,deja, profilul nostru de țară, în concertul european. Președinția prin rotație a Consiliului European ne pune la încercare capacitatea administrativă, viziunea politică și solidaritatea, ca națiune’’. După care, urmează acest binevenit accent pe ideea că ,,vom vedea care ne sunt punctele tari, care ns sunt slăbiciunile’’. Pentru a conchide:,,Sper că vom realiza, în sfârșit, că nu confruntarea, ci consensul, face lucrurile să progreseze,în sensul dorit de noi toți’’.
,,Nu confruntare, ci consensul’’-iată o altă idee-cheie a mesajului lui Ion Iliescu despre care ar fi cazul să discutăm cu cea mai mare atenție. Idee întru susținerea căreia este necesar să ne amintim că  viabilitatea și trăinicia i-au fost demonstrate tot cu ocazia adoptării ,,Declarației de la Snagov’’.Adică atunci când, partidele parlamentare au reușit să pună , mai presus de convingerile lor  politice și ideologice, ideea de consens național în vederea aderării României la UE și la NATO.

 De unde ajungem,inevitabil, la întrebarea: dacă în 1995 acest consens a putut fi realizat, astăzi de ce nu ar mai fi el posibil? Întrebare la care, cu riscul de a stârni animozități sau poate chiar și invective, mă încumet să răspund,astfel:pentru că, atunci, Președinte al României era un adevărat om politic, bun negociator și factor de echilibru între puterile statului, pe când, la anul 2019 după Hristos, această funcție este(încă) ocupată de un personaj conflictual, supra-arogant și de o crasă intoleranță.

 Există, totuși, o idee din mesajul de ieri al lui Ion Iliescu pe care m-am bucurat întâlnind-o reluată în mai multe comentarii. Iat-o:,,Urmează alegerile europene, o altă provocare pentru președinția României. Demnitatea de europarlamentar nu este,nu poate fi, o recompensă pentru niște politicieni sau clienți ai lor, ci o împlinire pentru cariere politice exemplare, în slujba cetățenilor și a națiunilor europene’’.

  Avertisment perfect valabil pentru votul românilor din luna mai pentru alegerea noilor europarlamentarilor români, dar care este întru totul îndreptățit și la sfârșitul anului în curs. Adică atunci vând vom vota noul Președinte al României.

 Prilej cu care, bine ar fi să tragem toate învățămintele cuvenite din ceea ce a fost și va rămâne în Istorie ,,Consensul de la Snagov’’!

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri