De astăzi se anunţă vreme urâtă pentru România. Ploi, furtuni, vânt puternic, grindină! Vreme de toamnă, nu?, nimic special. Vremea ca vremea, dar vremurile? La fel! Dacă tonul prognozei meteo l-ar da vremurile, România ar trăi-ntr-o eternă toamnă grea. Nu în cea cu must, păduri colorate şi soare blând, ci-n toamna cu furtuni dimineaţa, la prânz şi seara, înecaţi în frunze moarte şi sufocaţi de un vânt turbat.
Vă place sau nu, aşa arată ţara la vârful ei. Ştiu, la asta sunt bune concediile, când ieşi din nebunia unei redacţii, afli că toată zbaterea din politică interesează oamenii normali din ţara asta puţin spre deloc. E felul lor de a-şi păstra minţile întregi şi de a refuza să mai fie zilnic părtaşi la nebunia celor pe care i-au ales. Mă rog, nici asta cu alesul nu mai este valabil.
Dar am mai observat ceva. Oamenii normali sunt ca jurnaliştii: cred mai mult în conspiraţii. De înţeles! Tot ce se întâmplă este atât de ilogic, încât conspiraţiile sunt singurele în stare să lumineze cât de cât inexplicabilul.
Vorbind cu ei, ai senzaţia că-ţi povestesc o scenă cu gladiatori din "Rome" cu rolurile uşor schimbate. Poporul e la locul lui în tribună, însă în arenă îşi scot ochii şi îşi rup capetele puternicii zilei. E drept, poporul are acelaşi rol, să aclame ori să scuipe, însă degetul mare în sus sau în jos este apanajul celor mai puternici dintre cei puternici. Comparaţia nu e deloc forţată. Le simţi din felul în care îţi comentează uimirea şi fascinaţia. Pentru că acum se întreabă spre ce mergem din moment ce-n anii 2000 vendetele se încheiau cu, cel mult, distrugerea carierelor celor învinşi de puternicii zilei, iar astăzi se termină în puşcărie şi faliment. Peste 10 ani cum vor fi oare?
Am simţit uimirea şi fascinaţia, nu şi groaza. Spectacolul le place. Se simt oarecum răzbunaţi după ce s-au învăţat că între lumea lor de oameni normali şi lumea celor puternici singura legătură sunt impozitele. Iar acum aşteaptă războaiele de toamnă, că doar vine campania.