Constanța Dunca a primit o educație consistentă, începută la școala din orașul natal, continuată cu studii de muzică la Viena și de pedagogie la „Collège de France” din Paris. A fost prima femeie din Principatele Române care a promovat examenele de institutoare la Sorbona şi a obţinut brevetul de capacitate. „Tot în Franța - menționează cercetătorii Arhivelor Naționale - și-a încercat pentru prima dată condeiul, publicând sub pseudonimul Camille d’Alb, și a intrat în mediul literar parizian ca membră a mai multor asociații culturale. În 1862, Constanța a publicat romanul «Elena» (Editura Dentu, Paris), recompensat cu medalia de aur, premiu oferit de marele scriitor francez Victor Hugo”.
Proprietară de revistă culturală
Constanța Dunca a fost un pionier în domeniul jurnalismului, literaturii și pedagogiei românești. Scrierile sale, dense și variate, cuprind romane, nuvele, piese de teatru, lucrări pedagogice etc. Printre cele mai importante: „Elena”, „Omul negru” (1863), „Estella” (1863), „Femeia de Xanta” (1863), „Radu al II-lea cel Frumos”, „O familie din București. Iezuiții României” (1865), „Martira inimei” și „Motiv de despărțenie sau ce deputat!” (1870), „Femeia în familie” (1871), „Cartea mumelor și a institutricelor”, „Cultura omului pentru uzul tuturor persoanelor ce au copii de educat” (1872). Publicația bilunară „Amicul familiei, jurnal pentru toți” (1863-1868), având-o ca directoare și proprietară pe Constanța Dunca-Schiau, a fost o revistă care publica nu doar cronici de modă, muzicale, teatrale sau de arte plastice, literatură și episoade din romane foileton, ci și ideile sale referitoare la reforma învățământului. Constanța a mai colaborat și la alte reviste: „Familia”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Foaia femeii”, „Tribuna literară”, „Telegraful roman”, „Transilvania”.
Inspector-femeie în premieră națională
„Întreaga sa activitate - mai remarcau cercetătorii Arhivelor Naționale, cei care au expus și documente, și fotografii valoroase din trecutul acestei scriitoare aproape uitate astăzi - stă sub semnul inovării. Datorită implicării în reformarea sistemului de învățământ, a fost delegată a primăriei Bucureștilor în inspectarea școlilor de fete, între 1865-1871, funcție publică în care nu fusese învestită niciodată, până la acel moment, o femeie. De asemenea, prin concurs, a obținut un post de profesor de morală și pedagogie la Școala Centrală de Fete din București în perioada 1863-1872. Ca inspectoare generală a școlilor de fete din București, a redactat procese-verbale detaliate, unde și-a expus cu obiectivitate opiniile. A semnalat neregulile, lipsurile, a oferit soluții, recomandând un sistem de pedepse care să aibă în vedere mai mult încurajarea binelui decât pedepsirea răului”.
Proiect de educație înmânat lui Alexandru Ioan Cuza
De altfel în lucrarea „Fiicele poporului”, Constanța Dunca-Schiau prezintă concepţia sa despre învăţământul elementar, rural şi urban, despre şcolile de arte şi meserii pentru fete, precum şi propunerea unei reforme a orfelinatelor. De proiectul Constanței Dunca-Schiau, prezentat domnitorului Alexandru Ioan Cuza și Camerei Deputaților, publicat și în „Amicul familiei” din 15 aprilie 1863, avea să se țină seama în schițarea legii educației publice din 1864, care prevedea crearea primelor şcoli secundare de fete. În favoarea obținerii drepturilor de ordin economic și cultural pentru femei, Constanța Dunca s-a exprimat și în conferințele din țară și de peste hotare (Austria, Ungaria), susținute în calitate de membră a unor asociații precum „Societatea pentru încurajarea lucrului femeii”, pe care a fondat-o în anul 1869. Ideea de emancipare civilă a femeii a promovat-o atât în articolele publicate în revista literară proprie „Amicul familiei”, cât şi în lucrarea, apărută mai târziu, „Feminismul în România” (1904).
Descinderea la Sibiu, întoarcerea la marea dragoste
„Evenimentele din viața personală - mai notau cercetătorii citați anterior - au interferat cu activitatea din spațiul public, astfel încât, după căsătoria, în 1871, cu Antoniu de Schiau, consilier regesc de justiţie la Procuratura din Budapesta, Constanța a fost nevoită să renunțe la postul didactic din Bucureşti pentru a-şi urma soţul. Totodată, s-a ocupat de creșterea propriei nepoate, Alma (fiica fratelui Titus, mort într-un accident), dar și de alte responsabilități familiale. După decesul soțului (1899) și după revenirea în țară, Constanța Dunca-Schiau și-a reluat activitatea scriitoricească la Sibiu, până către sfârșitul vieții”. Nu se cunoaște exact data morții acestei femei remarcabile, unele surse indicând anul 1923, altele anul 1924.
183 de ani s-au împlinit în 16 februarie 2026 de la nașterea Constanței Dunca-Schiau, scriitoare, jurnalistă, pedagogă.
Constanța Dunca a fost prima femeie din Principatele Române care a promovat examenele de institutoare la Sorbona şi a obţinut brevetul de capacitate.
Constanța a avut doi frați: Titus Dunca, căpitan și inginer militar, cunoscut în istoria literară pentru prima piesă de teatru scrisă despre războaiele dacilor cu romanii, și Nicolae Dunca, căpitanul erou care s-a stins în Războiul civil american, în bătălia de la Cross-Keys din 1862.