Am citit recent o anecdotă din care rezulta că în zilele noastre personajelor de poveste - Scufiţa Roşie, Capra cu trei iezi, Cenuşăreasa sau Alba ca Zăpada - le-ar fi imposibil să nu încalce legislaţia armonizată cu cea comunitară.
Asta se întâmplă însă fiindcă legislația - așa cum arată şi a evoluat - nu ține cont de conștiință. Mai precis, UE e cea care nu ia în considerare rolul determinant al conștiinței în elaborarea legislației.
Juriştii şi filosofii susţin că norma juridică nu trebuie să încalce norma morală. Şi nu-i greu de văzut că în ţările cu legi ce nu corespund principiilor etice pe oamenii îi costă mulţi bani să se apere şi pierd mult timp la tribunal.
Dar, în condiţiile unei gestionări adecvate a societăţii, nu se ajunge în situaţia ca legea să nu conţină norma morală şi principiile etice, ci se suprapune cu acestea. După cum, în contextul în care nu le include şi legislaţia înlocuieşte conştiinţa la nivel de individ, reacţia populaţiei ar trebui să se îndrepte nu spre nerecunoaşterea clasei politice, ci a cadrului legislativ elaborat de aceasta. Respectivul cadru - ce se substituie conştiinţei - reprezintă un risc sistemic, şi modul prin care poate fi anihilat e prin intermediul capacitării instituţiilor statului specializate în înlăturarea acestui tip de risc.
Problema din societate nu-i reprezentată neapărat de numărul bugetarilor, ci de noţiunea de birocrat, care apare atât la stat, cât şi în mediul privat. Comportamentul acestei tagme e favorizat de înlocuirea conştiinţei cu cadrul legislativ. Dacă nivelul de educaţie ar genera unul al conştiinţei satisfăcător, legislaţia n-ar fi atât de invazivă, şi lucrurile s-ar petrece exact ca în basme. Cu precizarea că legislaţia nu poate substitui conştiinţa decât pe termen scurt, până când educaţia vine să permită simplificarea cadrului legal.