Nici că se putea un moment mai prost pentru SRI. De regulă, pentru serviciul în care unii cred mai ceva ca-n divinitate, iar alții-l văd frate cu Scaraoțchi, în ianuarie vine Moș Crăciun a.k.a. Moș Buget. Întotdeauna cu sacul plin și darnic, anul ăsta SRI se pare că urmează să deconteze vremurile în care, condus de Coldea, a băgat spaima în mulți dintre aleși. Iar decontul se va vedea, probabil, în sume mai mici în Buget.
Ocult, misterios și opac, SRI n-ar trebui să fie foarte nemulțumit. Aventurile lui Coldea trebuie plătite de cineva. Și sigur generalul nu o va face. Prea plin de el și prea plin de secrete, va avea parte de un final de carieră undeva departe de România, în liniște și reculegere. Cei care se așteaptă să-l vadă plimbat cu cătușe să-și pună speranța-n cui. Coldea a pornit la drum ca un militar deosebit, dar a sfârșit prin a fi comparat cu Virgil Măgureanu cel permanent hulit, dar niciodată deranjat. Un final urât de carieră, dar poate un început bun pentru serviciul pe care l-a condus.
Pentru că, astăzi, exact puterea ocultă a serviciului e și cea mai mare slabiciune a lui. Plecarea lui Coldea ar putea redeschide, cu adevărat, povestea controlului civil al serviciilor secrete. Un control adevărat, nu cel propovăduit de ONG-uri croite parcă după gustul şefilor operativi și care doar mimau ceea ce americanii numesc watch dog.
Acum are un cuvânt de spus directorul Hellvig. Politician, om cu multe școli, personaj cu ascensiuni, dar și prăbușiri la activ, lucid admirator al sistemului nord-american, Eduard Hellvig are șansa să întărească serviciul, oferindu-i exact ce nu avea: controlul civil.
Doar asta mai poate scuti SRI de a avea soarta la mâna aventurierilor din servicii sau din politică.