Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, pus în dezbatere la Senat, săptămâna trecută, este inițiat de 18 senatori și deputați de la mai multe partide politice, printre care se numără și fostul ministru al Educației Monica Anisie, prevede că „în învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta este posibilă de îndată, indiferent de limita efectivelor maxime de antepreşcolari/preşcolari/elevi la grupă/formaţiunea de studiu şi fără aprobarea inspectoratului şcolar, în cazul copiilor şi elevilor victime sau martori ai violenţei domestice”.
Conform Legii privind protecţia și promovarea drepturilor copilului, „ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor”. Aceștia, chiar dacă nu locuiesc împreună, trebuie să se consulte și să își exprime acordul cu privire la şcoală, tratamente medicale, reşedinţă, administrarea bunurilor etc.
Însă în cazurile de violență domestică, de foarte multe ori, copiii sunt la mijloc între cei doi părinţi, „iar expunerea la violenţă în timpul copilăriei are consecinţe exclusiv negative asupra sănătăţii fizice şi mentale”, se arată în expunerea de motive care însoțește proiectul legislativ.
Abuzând de dreptul lor de a-și vedea copiii, unii părinţi fac presiuni asupra acestora pentru a-i determina să rămână cu ei sau îi folosesc pentru a transmite ameninţări celuilalt părinte.
Regulamentul intern diferă de la o unitate la alta
În situaţiile de violență domestică, stabilirea domiciliului la mamă se poate solicita direct prin cererea de ordin de protecţie. De asemenea, sunt disponibile și celelalte căi - ordonanţa președințială sau divorţul, în cadrul căruia se solicită și stabilirea domiciliului copiilor. Însă în situaţia transferului de la o școală la alta, conducerea instituţiei de învățământ solicită mamei și acordul tatălui, „ceea ce uneori poate fi dificil de obținut, și chiar neindicat, mai ales când copiii se tem de acesta, când există un ordin de protecţie sau când tatăl se află într-o luptă de putere cu mama și foloseşte o astfel de circumstanţă pentru a-și manifesta forţa”, arată inițiatorii.
În plus, transferul elevilor de la o școală la alta se face cu respectarea legislaţiei și a regulamentului intern al școlii care primeşte elevul, iar prevederile acestuia pot diferi de la o unitate de învățământ la alta. Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar prevede că, în situaţii excepţionale, în care transferul nu se poate face în limita efectivelor maxime de antepreşcolari/preşcolari/elevi la grupă/formaţiunea de studiu, inspectoratul şcolar poate aproba depăşirea efectivului maxim.
„Nu există criterii legale obiective pentru a aproba transferul”
Cu toate acestea, „în lipsa unei definiţii clare şi complete a sintagmei «situaţii excepţionale» şi a unei proceduri care să asigure legalitatea măsurilor dispuse, apreciem că nu există criterii legale obiective pentru a aproba transferul elevilor şi mai mult decât atât, apreciem că prin art. 139 nu reiese concret procedura aplicabilă de către inspectoratele şcolare judeţene în vederea transferării urgente, cu caracter temporar, a copiilor victime sau martori ai violenţei domestice la unitatea şcolară recomandată de către instituţiile care oferă servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice (...). Concret, caracterul previzibil al actelor normative în vigoare nu există şi tocmai de aceea nu avem o practică unitară în ceea ce priveşte transferul urgent al copiilor şi elevilor victime sau martori ai violenţei domestice în cazul existenţei unui ordin de protecţie. Astfel, această categorie vulnerabilă ar trebui să beneficieze de intervenţia legislativă a statului pentru a garanta respectarea interesului superior al copilului”, argumentează autorii proiectului.
Expunerea copiilor la violenţă în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea la conflicte violente şi certuri între părinţi, încalcă reglementările în vigoare cu privire la protecţia copilului şi pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea personală şi interacţiunea socială în copilărie şi în viaţa de adult, subliniază inițiatorii propunerii legislative.