Cele mai multe sunt acum legate, firesc, de nivelul de trai din țara asta. De nivelul prețurilor în comparație cu veniturile. Și alte întrebări legate de pragmatismul vieții de zi cu zi. Se vede că sunteți interesați, informați teoretic și n-au fost întrebări din curiozitate. Sper să mă descurc și să răspund la cele mai importante.
Sigur că prețurile au explodat pe tot pământul. Sigur că sunt diferențe mari la capitolul salarii și venituri în multe țări. Dar în cazul României și Republicii Costa Rica lucrurile sunt destul de apropiate. În România salariul pentru un trai decent este în jur de 700 de dolari. Și în Costa Rica este la fel. Doar că noile creșteri de prețuri au schimbat viața oamenilor. Cred că acum un salariu de 1.000 de dolari este un început pentru noile nevoi ale omului. Nu vreau să fac neapărat o comparație, dar în România nu avem acest cult al celui de-al doilea serviciu (foarte puțini fac asta), al lucratului în ziua de sâmbătă, al luptei cu risipa, al autogospodăririi, al completării pensiei cu ceva lucrativ potrivit vârstei. Sigur că sunt multe excepții, dar rămân excepții. Ei bine, în Costa Rica există acest cult, și nu de acum, de când a apărut criza asta. Costaricanii au fost mereu așa.
Vreau să fiu foarte corect în prezentarea informațiilor. Nu-mi doresc să ajungă un românaș de-al meu aici și să mă fac de râs.
Să luăm puțin prețurile (totul este în lei):
Uleiul: 11 lei România / 10 lei Costa Rica
Laptele: 8 lei România / 6 lei Costa Rica
Untul: 14 lei România / 12 lei Costa Rica
Orezul: 8 lei România / 8 lei Costa Rica
Zahăr: 6 lei România / 6 lei Costa Rica
Carnea de porc: 25 lei România / 40 lei Costa Rica, însă aici se consumă foarte puțină carne de porc.
Benzina: 7 lei România / 6 lei Costa Rica
Costurile cu energia sunt substanțial mai mici, pentru că nu avem iarnă în Costa Rica.
Există posibilitatea unui al doilea job. Poți lucra sâmbăta. Există, de asemenea, oportunități de mici afaceri. Costaricanii sunt un popor relaxat și prietenos. Țara este curată și bine organizată, demnă de numele „Elveția Americii Centrale”. Să nu uităm că țara nu are armată din 1948 și a dat un președinte laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
Toate cheltuielile merg la sănătate și învățământ. Aici există un sistem medical bine pus la punct, și cel de stat, și cel particular. Școlile sunt bune, cu elevi în uniforme simple și copiii sunt dornici de a învăța carte. Mai mult, autobuzele școlii iau fiecare elev din fața casei și-l aduc după ore înapoi în fața casei.
Procentul de criminalitate este extrem de scăzut. Acesta este motivul pentru care Republica Costa Rica nu are diaspora. Costaricanii nu fug din țară și nu rămân în SUA. Salutul lor respectuos este Pura Vida, „Viață pură”, și sunt foarte mândri de el.
Dragii mei cu Jurnalul sub braț, să ne vedem vinerea viitoare, în siguranță, pace și sănătate. Doamne Ajută!
Vorbeam săptămâna trecută de construcția condominiului Vista Las Palmas din Jaco și de cel care ne-a adunat laolaltă pe primii investitori, cei care am contribuit și noi semnificativ la începutul construcției, arhitectul și constructorul canadian Brad Sanson. Cu cei 72 de metri înălțime a fost timp de 12 ani cea mai înaltă clădire din Costa Rica.