Piața gazelor naturale din România intră în aprilie 2026 într-o nouă etapă, marcată de o schimbare profundă de paradigmă: prețurile nu mai reflectă costul real al gazului, ci nivelul de risc asumat de furnizori, prudența comercială și, în unele cazuri, revenirea la marje ridicate de profit.
Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), prin președintele său, Dumitru Chisăliță, ofertele publicate pe platforma ANRE pentru data de 1 aprilie 2026 — cuprinse între 0,32 și 0,41 lei/kWh (TVA inclus) — reprezintă mai mult decât simple ajustări tarifare. Ele transmit un semnal clar despre modul în care furnizorii își reproiectează strategiile după ani de volatilitate, plafonări și intervenții administrative.
De la cost la „anvelopa de risc”
Datele din piață arată că, în prezent, costurile reale ale gazului sunt semnificativ mai mici decât unele oferte propuse pentru 2026:
- prețul tranzacționat pe BRM pentru trimestrele II și III din 2026 este de aproximativ 0,31 lei/kWh;
- prețul pe hub-ul european TTF pentru anul 2026 este de circa 0,29 lei/kWh;
- prețul facturat în decembrie 2025 a fost, de asemenea, 0,29 lei/kWh.
În acest context, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă o creștere de doar 3% față de prețul plafonat, explicabilă prin costuri administrative sau ajustări comerciale normale. Însă o ofertă de 0,41 lei/kWh reprezintă o majorare de 32%, ceea ce indică o repoziționare agresivă și o schimbare de strategie.
Diferența nu este generată de produs — gazul este același — ci de modul în care furnizorii își calculează supraviețuirea și profitabilitatea într-o piață marcată recent de:
- volatilitate extremă,
- plafonări succesive,
- întârzieri sau neplată a subvențiilor,
- presiune constantă pe cash-flow.
Marje mai mari, volum mai mic
Analiza AEI arată că, dacă în prezent marjele comerciale sunt de aproximativ 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează marje echivalente de până la 22%. O parte din această diferență poate fi explicată prin riscuri reale — dezechilibre, pierderi, costuri de finanțare sau neîncasări — însă, în mod evident, unii furnizori nu mai urmăresc creșterea cotei de piață, ci profitabilitate sigură și previzibilă.
Această strategie are un efect direct și asupra fiscalității: odată cu creșterea prețului final, suma plătită ca TVA crește proporțional. Astfel, consumatorul nu doar că plătește mai mult furnizorului, ci contribuie și cu sume mai mari la bugetul de stat.
România, mai scumpă decât hub-ul european
Un alt semnal de alarmă vine din diferențele de preț dintre piețele de referință:
0,16 lei/kWh pe BRM pentru 2026,
0,127 lei/kWh pe TTF.
Această diferență de aproximativ 26% indică faptul că România continuă să internalizeze un „premiu” de preț față de piața europeană, cauzat de lichiditate redusă, structură de piață, constrângeri interne, risc perceput sau, în unele cazuri, lăcomie comercială. Având în vedere rolul gazului în formarea prețului energiei electrice, acest spread se poate transmite în lanț, cu efecte mai largi asupra consumatorilor.
Impactul direct asupra consumatorilor
Pentru clienții casnici, diferențele de preț se traduc în costuri anuale semnificativ mai mari:
|
Cost lei per an cu gaze naturale |
Pretul plafonat de 0,31 lei/kWh cu TVA inclus |
Oferta de 0,32 lei/kWh cu TVA inclus |
Oferta de 0,41 lei/kWh cu TVA inclus |
|
Apartament cu 2 camere |
4650 |
4800 |
6150 |
|
Casa |
9300 |
9600 |
12300 |
Astfel, creșterile pot ajunge la 150–1.500 lei/an pentru un apartament și 300–3.000 lei/an pentru o casă.
O eliminare prost pregătită a plafonării
Potrivit AEI, această situație este rezultatul modului defectuos în care a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Dacă ajustările de preț ar fi fost introduse treptat, lună de lună, cu:
- publicarea transparentă a marjei comerciale,
- un calendar clar privind plafonarea,
- restituirea către consumatori a surplusului de TVA,
România ar fi putut ajunge la prețuri corecte, chiar sub nivelul plafonat.
În schimb, incertitudinea și blocajele recente au creat o criză artificială de timp, care îi împinge pe consumatori să accepte noile tarife prin semnarea tacită a contractelor, fără o analiză reală a ofertelor.
Atenția la ofertă devine esențială
Intervalul 0,32–0,41 lei/kWh nu este doar o diferență de 9 bani, ci o diferență de model economic. Unii furnizori vor volum, alții vor marjă și selecție de clienți.
Pentru români, mesajul este clar: în 2026, nu gazul va fi problema principală, ci lipsa de atenție la oferta semnată.