Într-o lume în care sufletul şi caracterul nu sunt printre primele calităţi pretinse unui fotbalist cu multă reclamă şi un potop de linguşeli, Chivu a stârnit admiraţia îndreptăţită a oamenilor prin continue gesturi de inimă. Recent a ieşit la iveală o altă probă că încă din timpurile adolescenţei cel care a fost căpitanul naţionalei şi îndrăgitul jucător al Craiovei, Ajaxului, Romei, Interului însămânţa mult suflet în toate cele. Valoarea lui a atras atenţia echipelor obişnuite să se aboneze la câştigarea titlului şi Steaua s-a bulucit să-l transfere, au trimis maşina să-l aducă la clubul din Ghencea, şi Chivu chiar a semnat trecerea la stelişti. Era anul 1998, Cristi abia împlinise 18 ani şi mai puţin a insistat pe avantajele lui, pe sumele promise, pe limuzine, case, Chivu a cerut ferm ca nişte bani, şi nu puţini, să ajungă la echipa CSM Reşiţa, clubul mic din oraşul natal unde el a fost antrenat astfel ca să ajungă în vârf. Câţi tineri cumpăraţi de cluburile bogate pledează şi pentru recompensarea formaţiilor care s-au străduit să-i înveţe fotbal? Se pretinde doar bogăţie pentru ei şi pentru impresari. Chivu nu şi-a dezlipit inima de lângă antrenorii lui de la juniori, pitici, nu a uitat de clubul muncitoresc, care s-a ocupat de afirmarea lui. Steaua n-a luat seama la dovezile de caracter ale adolescentului sentimental, cu recunoştinţă pentru cei care i-au ghidat paşii spre performanţă, n-au plătit banii pentru cei de la Reşiţa, şi Chivu nu s-a mutat la Steaua. Universitatea Craiova a înţeles gestul frumos al băieţandrului, a recompensat şi echipa din Reşiţa, aşa că pe teren Cristi a strălucit la craioveni. Intuiţia conducătorilor de la Craiova a fost răsplătită şi, peste doi ani, Universitatea, Campioana unei Mari Iubiri, a încasat peste două milioane de euro de la Ajax, care l-a transferat de la olteni. Cristi a fost încercat de ghinionul de a-i muri tatăl în braţe. Tatăl, care luptase ca fiul să urce pe înălţimea performanţei, se înfruntase cu un cancer, s-a agăţat cu unghiile să nu moară pentru a schimba ultimele cuvinte cu fiul său. A sosit în grabă Cristi de la meciul din alt oraş, a rămas doar cu tatăl şi au vorbit câteva minute, după care părintele s-a stins. Când la turneul final al Europenelor, Chivu fundaşul a marcat un gol în poarta nemţilor, agenţiile de presă publicau în toată lumea poza frumosului jucător român, alergând cu lacrimi pe obraz după înscrierea golului la debut. Mi-a destănuit că plângea fiindcă tatăl nu era în tribună.