Hidrocentralele neterminate nu sunt doar șantiere abandonate. Sunt investiții publice imense, resurse energetice nevalorificate și instrumente critice pentru gestionarea apei într-o țară tot mai vulnerabilă climatic.
Demolare sau finalizare? Ambele opțiuni costă, dar una singură e logică
Potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), românii au plătit deja, prin facturile la energie, costurile acestor investiții începute în anii ’70–’80.
În medie, fiecare consumator casnic a suportat circa 120 lei pentru finanțarea acestor lucrări în ultimii 38 de ani.
Dar situația devine și mai absurdă: dacă România ar decide demolarea celor 7 hidrocentrale controversate, nota de plată ar exploda.
Cât ar costa demolarea?
Pe baza costurilor de demolare din Statele Unite:
-
200–300 milioane USD / hidrocentrală, pentru lucrări de demolare + reconstrucția terenului
-
≈ 1,6 miliarde USD cost total pentru cele 7 hidrocentrale
-
≈ 160 lei/cetățean — suma pe care ar plăti-o, din nou, fiecare român
În schimb, finalizarea lor ar costa populația aproximativ 3,2 lei per consumator pe parcursul a 10 ani.
Investițiile deja făcute
| Hidrocentrala | Început | Putere (MW) | Investiții (mld lei) | Grad realizare | Rest de investiții (mil lei) |
|---|---|---|---|---|---|
| Răstolița | 1989 | 35,3 | 1.45 | 93% | 150 |
| Bumbești–Livezeni | 2004 | 65,2 | 0.8 | 98% | 70 |
| Surduc Siriu / Nehoiașu II | 1983 | 55 | 0.8 | 85% | 310 |
| Pașcani | 1985 | 9,4 | 0.5 | 80% | 200 |
| Cerna–Belareca | 1981 | 14,7 | 0.32 | 80% | 240 |
| Cornetu–Avrig – Căineni | 1989 | 26,5 | 1.1 | 60% | 500 |
| Cerna–Motru–Tismana II | 1975 | 8 | 0.25 | 85% | 90 |
| Total | — | 214 MW | 5,22 | 83% | 1,56 mld lei |
Concluzia e simplă: demolarea costă mult mai mult decât finalizarea, iar sumele investite până acum s-ar pierde pentru totdeauna.
Moldova: între secetă devastatoare și lipsa infrastructurii hidrologice
Regiunea Moldovei este exemplul cel mai dureros al absenței unor proiecte finalizate. În 2024:
-
306 localități afectate de lipsa apei
-
251 localități cu fântâni complet secate
-
≈ 400.000 de oameni afectați direct
Hidrocentralele și lacurile de acumulare sunt infrastructura lipsă care ar putea:
-
reduce de 2–3 ori perioadele critice de secetă
-
asigura apa pentru comunități
-
menține debitul ecologic
-
sprijini irigațiile în plină vară
Finalizarea amenajărilor hidrotehnice ar permite stocarea a peste 1 miliard m³ de apă, reducând efectele secetei cu peste 60%.
Inundațiile — „cealaltă față” a lipsei hidrocentralelor
Tot Moldova este lovită periodic și de inundații violente. În 30 de ani:
-
25 de oameni au murit
-
8.857 locuințe afectate
-
168 case distruse complet
Lacurile de acumulare asociate hidrocentralelor:
-
reduc vârful viiturilor cu 30–70%
-
scad frecvența inundațiilor majore de 2–3 ori
Practic, diferența între o tragedie și o zonă protejată poate însemna un baraj neterminat.
România a conectat milioane la apă… dar nu a construit noi surse de apă
Datele arată un paradox periculos:
| An | Populație conectată la apă |
|---|---|
| 1970 | 30% |
| 1989 | 60% |
| 2019 | 70,9% |
| 2023 | 77,1% |
| 2025 (estimare) | 78,5% |
În același timp:
-
Nu s-au construit acumulări noi.
-
Fântânile din gospodăriile conectate la rețea au fost închise.
-
Consum urban în creștere: de la 120 l/zi (1990) la 160 l/zi (2024).
Rezultatul: presiune uriașă pe resursele existente.
Securitatea energetică: hidrocentralele pot reduce importurile cu 25%
În 2024, România a importat net 3 TWh — un nivel îngrijorător pentru o țară cu potențial hidro ridicat.
Cele 7 hidrocentrale:
-
214 MW putere instalată
-
0,7–1 TWh/an producție
-
acoperă 15–18% din vârfurile de consum
-
reduc importurile cu ≈25%
-
scad prețurile la energie cu 3–5%
Într-o piață volatilă, aceasta ar însemna stabilitate pentru întregul sistem.
Schimbările climatice bat la ușă: România ezită
Resursele de apă ale țării au scăzut de la 2.200 m³/locuitor/an la 1.800 m³ în ultimele decenii.
Dacă tendința continuă, România poate ajunge în 2050 în zona de stres hidric, acolo unde se află deja țări precum Spania sau Grecia.
Hidrocentralele oferă:
-
adaptare la variabilitatea climatică
-
energie regenerabilă
-
protecție împotriva inundațiilor
-
gestionarea resurselor de apă
Dar doar dacă sunt finalizate.
O decizie matură sau o nouă generație de proiecte abandonate?
Românii trebuie să aleagă, pe baza datelor și a interesului public:
A – Finalizare:
✔ energie mai ieftină
✔ reducerea importurilor
✔ apă pentru populație și agricultură
✔ protecție împotriva inundațiilor
✔ valorificarea investițiilor deja făcute
B – Oprire / demolare:
✘ costuri uriașe suportate de cetățeni
✘ pierderea producției energetice
✘ vulnerabilitate crescută la secetă și inundații
✘ pierderea a miliarde deja investite
România nu-și mai permite ezitarea
Hidrocentralele începute nu sunt doar cifre pe hârtie. Sunt proiecte critice pentru:
-
siguranța oamenilor
-
securitatea energetică
-
gestionarea apei
-
adaptarea la schimbările climatice
O decizie informată, transparentă și responsabilă nu mai poate întârzia.
„România are nevoie de o hotărâre matură, care să pună în balanță interesul public, securitatea energetică și protecția mediului. Viitorul apei și al energiei depinde de noi.”
— Dumitru Chisăliță, Președintele AEI