A venit toamna? O, da, a venit! Știu, știu, frunzele sunt la locul lor. Ambuteiajele sunt însă mai dese și mai lungi. Sunt niște ani de când vestitorii anotimpurilor sunt ambuteiajele din trafic, noile defilări de cătușe și scandalurile din politică. Vine toamna? Dosare noi! Vine primăvara? Moțiuni de cenzură! Vine vara? Dispar ambuteiajele, se schimbă guvernele!
Ce are toamna asta în plus? Păi e toamna dinaintea Centenarului. Ultimul anotimp când mai putem face ceva ca să intrăm în anul 100 de la formarea României Mari cu un proiect, cu o idee, cu un țel care să ne adune dacă nu pe toți, măcar pe cei mai mulți, la aceeași masă. Da, știu, stăm des toți la aceeași masă. De Paște la masa cu drob, de Crăciun la cea cu porc, de 1 Mai, la aia cu mici. Nu la ghiftuială mi-e gândul, ci la un festin național al ideilor și proiectelor.
Prin laboratoarele diferitelor Puteri din țara asta - că așa e la noi, e plin de Puteri - sunt tot felul de proiecte naționale și fiecare dintre ele vrea să-și aroge titulatura de proiect al Centenarului. Unii visează să curețe țara de corupți - mă rog, varianta din capul lor e "să scăpăm de corupții celorlalți, ai noștri-s curați" -, alții să găsească bani să-și îndeplinească toate promisiunile, că vine 2019, alții să arate că toți ceilalți sunt lipsiți de viziune, asta fiind practic singura lor idee și eternul proiect.
Bine, poate că e mai cinstit dacă anul 100 e la fel ca grosul anilor care au trecut. Putem idealiza cât vrem orice perioadă, dar cine și-a pierdut niște timp prin colecțiile de ziare, fie ele interbelice, postbelice, din era regală sau din epoca lui Ceaușescu, știe că bălăcăreala, gâlceava și istericalele nu sunt o invenție a erei Facebook.
Așa că ce ziceți de alt proiect? Să ducem țara la psihiatru, să o punem pe canapeluță, să o lăsăm să spună câte i-am făcut în 100 de ani și să ne zică ea ce visează. Și după ce ne crapă orbrazul de rușine la câte a îndurat, să și facem!