Nici în materie de cântat, fiindcă Ioana Radu eclipsa orice solist de romanţe. Nici când era cazul ca nişte vorbe să-l ajute pe un om la ananghie. Când intervenea Doamna Ioana pentru cineva, atenţie, care merita, până şi Ceauşeştii se conformau. Ion Dolănescu avea darul să se lipească de preferinţele spectatorilor, era iubit zdravăn, aduna mii de oameni la concertele lui, era chemat la numeroase nunţi, botezuri, aşa că avea bani, bani mulţi. Enervaţi de popularitatea crescândă şi de averea cântăreţului “m-am născut lângă Carpaţi”, Ceauşeştii au ordonat ca Dolănescu să fie puricat de comisiile investigatoare de bani iliciţi. Nu ieşea bine Ion Dolănescu din aceste anchete, dar Ioana Radu a pus mâna pe telefon şi i-a spus lui Nicolae Ceauşescu să-l lase în pace pe cântăreţul preferat al Doamnei Ioana, ceea ce s-a şi întâmplat. Iubitori de romanţe, Ceauşeştii erau vrăjiţi de dramatismul şi simţirea din vocea Doamnei Ioana. Inimile milioanelor de români tremurau când Ioana Radu zicea “Te-aştept pe acelaşi drum de altădat'”, “S-au dus toţi anii tinereţii” sau “De ţi-ar spune poarta ta”. Autoritatea Campioanei Romanţelor se zice că a atins culmea când, chemată să cânte la parastasul lui Andruţă, tatăl lui Ceauşescu, Ioana Radu i-a aşezat pe toţi grangurii comunişti ai CC-ului, în frunte cu Ceauşeştii, să stea în genunchi şi să rostească cu ea Tatăl Nostru. Se istoriseşte că în timpul unui turneu în Israel, Ioana Radu i-a telefonat direct ştabului Bodnăraş şi s-a răstit:”Ministrule, goneşte-l imediat pe securistul din spatele meu care ne filează zâmbind că e organizator, dacă-l mai văd, nu intru pe scenă!”. Securistul a luat primul avion, cu coada între picioare. Ioana Radu a murit săracă, fără case, maşini sau CEC-uri, dar foarte bogată în aplauzele românilor. Florin Condurăţeanu