Pentru a se schimba ceva în administrarea Bucureştiului e mai importantă decât lupta cu ţânţarii din parcuri cea cu căpu-şele din primării. Pentru a se eficientiza exerciţiul bugetar e necesară anihilarea reţelelor de luat şpagă, de care nu s-a atins niciun primar până acum. De aceea costă de două ori mai mult decât fac bunurile publice.
Cu resursele eliberate, n-ar mai trebui subvenţionată energia termică, ci retehnologizat RADET, fiindcă nu-i normal ca nişte centrale de apartament să aibă randamente mai bune. Firesc ar fi ca oricine să fie conectat la aburul livrat de un RADET ce ar trebui să fie bucu-ros că are un client nou. Şi care să nu se mărginească să-l furnize-ze doar blocurilor, ci oricui îi cere.
În ceea ce priveşte RATB, e nevoie, de asemenea, ca regia să se restructureze, nu să se subvenţioneze transportul pensi-onarilor, discriminând alte cate-gorii sensibile. Asta înseamnă nu să meargă gratuit şi elevii sau şomerii, ci autobuzele să fie înlo-cuite cu microbuze, ce vin mai des. Acestea au rentabilizat trans- portul pe relaţia Bucureşti - Plo- ieşti şi au scos din scenă trenul.
Dar pentru a fi eficient trans-portul e necesar ca toată lumea să plătească bilet. Poate că ar trebui să existe un suport social, sub forma unui card cu un număr de călătorii gratuite pentru pensionari, elevi şi şomeri, însă, în primul rând, e nevoie ca reţeaua să funcţioneze corect din punct de vedere economic.
Şi nimeni nu spune ca restruc-turarea RADET să nu se realizeze în cadrul unui parteneri-at public – privat, sau să nu se procure resurse pentru redimen-sionarea RATB cu ajutorul unui IPO. În perioada interbelică, RATB se numea Societatea Comunală a Tramvaielor Bucu-reşti şi era cotată la Bursă.
Alte idei într-un Bucureşti aglo-merat ar fi ca gunoiul să se strângă noaptea şi tot atunci să se măture sau să se aprovizione-ze magazinele.