În mass-media se vehiculează că Produsul Intern Brut nu reprezintă un indicator fidel al creşterii economice, iar pentru asta ar fi de vină comerţul online, mai precis anumite mărfuri ce apar cu preţ zero.
Este vorba de produse vândute “la pachet”, iar bunurile cu preţ zero din interiorul acestuia fac obiectul unor strategii de marketing. Respectivele tehnici de vânzare urmăresc mărirea volumelor de tranzacţionare, pe fondul reducerii preţurilor.
Ca să rezum, mărfurile la care se face referire nu se vând, de fapt, cu preţ zero, ci se poate spune doar că producătorul nu obţine cât şi-a propus pe ele.
Iar încercarea de a induce ideea că PIB-ul nu e contabilizat la preţul dorit de fabricantul unor bunuri şi de aceea e mai mic sfidează noţiunea de piaţă. Ceea ce contează e numai preţul la care se tranzacţionează un produs şi la acest nivel are loc taxarea, cu precizarea că dacă nu ar fi existat discountul care chipurile ar afecta PIB-ul e posibil ca marfa să nu se fi comercializat deloc.
Deci când pomenim de PIB trebuie să discutăm şi de piaţă, care-i singura ce stabileşte dacă un preţ este “corect” sau nu, fiindcă altfel apare o discuţie ce pare mai mult să testeze cunoştinţele economice ale publicului. Şi nişte produse se împachetează de către marketing pentru că singure ar avea şanse mici să se vândă. Cu menţiunea că noţiunea de PIB trebuie privită în termeni efectivi, de piaţă, nu teoretici, cât şi-a propus un antreprenor să obţină pe un bun ori pe un serviciu.
Sigur însă că dacă mai multe mărfuri sunt ascunse sub o umbrelă comună, şi astfel este eludată fiscalitatea, asta poate să constituie o chestiune care să suscite interesul autorităţilor, ce pot avea ca punct de plecare monedele nereglementate prin intermediul cărora pot fi decontate anumite componente din interiorul unor produse sau mărfuri incluse în pachete, şi care în acest fel să asigure spaţiu fiscal.