Construcţia celui mai luxos complex rezidenţial din România, cu aportul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului condus de Elena Udrea şi cu implicarea unor importante fonduri europene, reprezintă doar o parte a scandaloasei afaceri care a ţinut, în ultimii ani, prima pagină a ziarelor. În spatele proiectului rezidenţial „La Stejarii”, dar şi a complexului de agrement „Stejarii”, stă o adevărată reţea de companii, deţinute, de asemenea, de o încrengătură de căsuţe poştale cu sediul în Cipru, sau companii olandeze şi spaniole, controlate de omul de afaceri Ion Ţiriac, prin interpuşi. Legăturile acestui grup de interese cu mai mulţi politicieni, printre care Elena Udrea sau Ioan Rus, au fost devoalate în nenumărate rânduri în presă. Însă, mai puţin cunoscută este ramificaţia acestor companii într-o altă afacere, prin care a fost, literalmente, căpuşată una dintre cele mai importante activităţi desfăşurate pe Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”. Două astfel de căsuţe poştale controlate din umbră de magnatul Ion Ţiriac, aflate în strânsă legătură cu ultraluxosul cartier din Strada Jandarmeriei, sunt implicate în terminalul Cargo Center, care ocupă un teren de 3,5 hectare în incinta Aeroportului Internaţional Otopeni. Interesant este faptul că, în timp ce, pe hârtie, afacerile private ale grupului, inclusiv ale complexului rezidenţial de lux, au înregistrat, în ultimii ani, doar pierderi, afacerile cu statul ale aceluiaşi grup au cunoscut profituri.
Legăturile dintre stat şi firmele cipriote ale lui Ion Ţiriac, implicate în construcţia complexului rezidenţial şi de agrement „Stejarii” au demarat încă din epoca „Năstase”, însă au cunoscut o dezvoltare impresionantă în perioada în care, la guvernare, s-a aflat Partidul Democrat Liberal. „Jurnalul Naţional” prezintă reţeaua de offshore-uri care stă în spatele acestor afaceri.
Paravanele sunt companii cu sediul în Olanda şi Cipru
Ultraluxosul complex „Stejarii”, locaţie de domiciliu şi de agrement a Elenei Udrea, dar şi a altor personaje controversate din spectrul politi-co-mediatic românesc, a fost dezvoltat în două etape. Este vorba despre componenta rezidenţială, concreti-zată în Complexul Rezidenţial „La Stejarii” şi Complexul de Agrement „Stejarii Country Club”. Acesta din urmă a generat scandalul mediatic, după ce presa a descoperit faptul că, pentru realizarea lui, s-a implicat chiar Ministerul Dezvoltării Regio-nale şi Turismului, pentru accesarea de fonduri europene. Construcţia acestui centru SPA se află în propri-etatea companiei Medusa Hotels International SRL, deţinută, iniţial, de către societatea olandeză Balac-vala BV. Ulterior, acţiunile au fost preluate de două offshore-uri cipriote, Dongo Holdings Limited şi Ameil Enterprises Limited, căsuţe poştale cu sediul în Nicosia, controlate de Ion Ţiriac şi reprezentate de avocata Octavia Malene, o apropiată a fostului ministru PSD Ioan Rus. Balacvala BV este implicată, indi-rect, aşa cum vom arăta mai jos, şi în ridicarea complexului rezidenţial „La Stejarii”.
În sensul că BICC are drept acţionari doar persoane juridice: Globe Ground România SRL (23%), Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti SA (27%), Servisair SAS (20%), Franke Beteiligungs Verwaltuns-gesellchaft MbH Germania (10%) şi un offshore cipriot, Moonlock Ltd (20%). Această din urmă căsuţă poştală este controlată tot de magnatul Ion Ţiriac, prin intermediul unui alt avocat, Neculai Mândrilă, care îi repre-zintă afaceristului interesele în foarte multe societăţi româneşti sau cipriote. Mai mult, o altă solicitare a statului a fost aceea ca BICC să încheie cu aeroportul un contract de închiriere asupra terenului de 35.000 de metri pătraţi, pe care se afă terminalul Cargo de mărfuri. La vot, ambe-le propuneri au fost respinse. Potrivit unor informaţii, acest refuz văduveşte Aeroportul Internaţional “Henri Coandă” de aproximativ 500.000 de euro. Pentru realizarea terminalului Cargo, statul, prin Compania Naţională Aeroporturi Bucu-reşti SA, a venit în societate cu aport la capitalul social în natură, respectiv cu terenul de 3,5 hectare. Companiile lui Ţiriac au venit cu bani. Astfel, Globe Ground România SRL, din care face parte societatea olandeză Balacvala BV, a avut un aport de 2,3 milioane de dolari, în timp ce offshore-ul Moonlock Ldt, de două milioane de dolari. Contractul de asociere a expirat în 2014, expirând astfel şi dreptul de folosinţă al SC Bucharest International Cargo Center – BICC SA asupra terenului de 3,5 hectare aflat în administrarea CN Aeroporturi Bucureşti SA. Pe o suprafaţă de 7.800 de metri pătraţi, firma a construit depozitul de procesare a mărfurilor, activitatea termina-lului fiind estimată la peste 40.000 de tone de mărfuri anual. Odată expirat contractul de asociere, în toamna anului trecut, CN Aero-porturi Bucureşti SA a convocat o Adunare Generală Extraordi-nară a Acţionarilor BICC SA, supunând la vot două chestiuni de interes pentru statul român. Respectiv, a cerut modificarea actului constitutiv al societăţii, în sensul ca CN Aeroporturi Bucureşti SA să aibă un drept de primă opţiune la dobândirea construcţiilor edificate pe terenul aflat în proprietatea aeroportului, atât în cazul în care BICC SA ar decide vânzarea acestora înaintea încetării activităţii societăţii, cât şi în cazul închiderii societăţii prin insolvenţă sau faliment. În speţă, Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti dorea să îşi exercite acest drept în condiţii similare cu cele din “oferta cea mai avan-tajoasă primită de BICC sau de lichidatorul acesteia, ofertă făcută cu bună credinţă”.
Business-ul handling pe aeroport
Aceasta nu este singura afacere de gen în care căsuţele poştale din spatele complexului „La Stejarii” a derulat-o cu Aeroportul Otopeni. „Jurnalul Naţional” a dezvăluit, la sfârşitul anului trecut, faptul că asociatul principal al SC Bucharest Inter-national Cargo Center – BICC SA, SC Globe Ground SRL, a primit, în concesiune, serviciile de handling pe Aeroportul Otopeni, tot de pe vremea guvernării Năstase. Acţionariatele celor două firme sunt asemănătoare, în sensul că, la SC Globe Ground SRL, asociaţi sunt, potrivit Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, compania olandeză Balacvala BV (primul proprietar al SC Medusa Hotels International SRL), Servisair SAS şi Compania Naţională Tarom SA. Globe Ground România SRL s-a ocupat, pe Aeroportul Otopeni, de un complex de servicii aferente asistenţei avioanelor şi pasagerilor în timpul staţionării pe aeroport, precum şi cu acti-vităţi de degivrare a pistelor de aterizare. Contractul a fost menţinut de absolut toţi miniştrii Trans-porturilor, indiferent de guver-nare, pe marginea lui iscându-se un adevărat scandal. Compania Globe Ground România SRL a fost implicată, în anii 2008 şi 2010, în două incidente de proporţii legate de întârzierea a zeci de curse care urmau să decoleze de pe Aeroportul „Henri Coandă”. La începutul anului 2008, firma în cauză a efectuat operaţiunile de desză-pezire a pistelor de decolare şi aterizare de pe aeroport, fără să asigure degivrarea aeronavelor în timp util. Acest fapt a condus la întârzierea a zeci de curse. Totodată, compania în cauză a mai fost acuzată de faptul că a asigurat, ulterior, degivrarea aeronavelor, cu prioritate a celor aparţinând companiilor aeriene străine, în dezavantajul curselor româneşti.
În data de 1 decembrie 2010, pe o ninsoare teribilă, situaţia s-a repetat, iar alte zeci de curse aeriene au fost anulate. Şi de această dată, operaţiunea de degivrare a fost asigurată de Globe Ground România SRL, în condiţii la fel de contestate ca în urmă cu doi ani. 155 de milioa-ne de euro a fost cifra de afaceri a Globe Ground România în perioada 2009-2010.
Unul din fondatorii Masteran-ge Imobiliare SRL, offshore-ul Daneridge Limited, împreună cu o altă căsuţă poştală, Sungrove Limited, deţin pachetul de acţiuni al societăţii SC Poiana Stejarilor SRL, un nume apropiat afacerii din Strada Jandarmeriei.
Împrumuturi de milioane de euro
SC Materange România SRL avea sediul social la o adresă din Şoseaua Nordului, Sectorul 1, unde mai funcţionează o altă companie, SC Masterange Imobiliare SRL. Această firmă este la fel de spectaculoasă ca şi celelalte, având în vedere acti-vităţile desfăşurate şi acţionarii care s-au perindat de-a lungul timpului. La înfiinţare, în iunie 2005, acţionariatul Masterange Imobiliare SRL era compus din Masterange Limited (asociatul unic al Masterange România SRL) şi dintr-un alt offshore cipriot, Daneridge Limted. Compania se ocupă cu promovarea şi dezvoltarea imobiliară. În noiembrie 2005, cele două căsuţe poştale sunt radiate din acţionariat, locul lor fiind luat de o a treia căsuţă poştală, Credant Holdings Limited Cipru, Nicosia. Un an mai târziu, alături de Credant Holdings, în structura acţio-nariatului Masterange Imobi-liare SRL intra şi o companie spaniolă, Riofisia Internaci-onal S.L., denumită anterior Eramus Negocios Inmobiliaros S.L. Aceleaşi două firme au mai deţinut acţiuni la o altă companie care activează pe piaţa imobiliară, SC Goldan Real Estate SRL. Anul trecut, Riofisia Internacional S.L. a părăsit acţionariatul, locul ei fiind luat de o altă căsuţă poştală cipriotă, Weybridge Limited. În 2007, Masterange Imobiliare SRL a vândut companiei Lemixim SA Braşov un complex de locuinţe situat în cartierul Hărmanului, din Braşov.
Afacerile private, pe butuci, cele cu statul, pe profit
Se poate observa o discrepanţă între evoluţia afacerilor pe care Ion Ţiriac le-a derulat cu aceste companii, în sfera privată, faţă de situaţia existentă atunci când vorbim despre contractele cu statul. Astfel, SC Masterange România SRL, cea care a ridicat complexul rezidenţial „La Stejarii”, a înregistrat, în 2012, venituri de 48.233.736 lei şi pierderi de 90.790.047 lei. În 2013, veniturile au fost de 13.135.728 lei, iar pierderile înregistrate au fost de 36.593.393 lei, pentru ca, în 2014, veniturile să fie de 38.899,375 lei. Medusa Hotels International SRL, care a ridicat complexul de agrement „Stejarii Country Club” a cunoscut, în 2010, pierderi de 6,9 milioane de lei, în 2011 de 9,04 milioane de lei, în 2012 pierderi de 9,5 milioane de lei, în 2013 de 7,6 milioane de lei, iar în 2014, pierderi de 7,2 milioane de lei. Şi Masterange Imobiliare SRL a mers numai pe pierdere: 2009 – 8,3 milioane de lei, 2010 – 5,47 milioane de lei, 2011, 10,7 milioane de lei, 2012 – 8,7 milioane de lei, 2013 - 752.000 lei. Abia în 2014, societatea a înregistrat un profit de... 4.093 lei. La polul opus se află afacerile cu aeroportul. Bucharest International Cargo Center SA a cunoscut profituri, astfel: 2009 – 3 milioane de lei, 2010 – 2,95 milioane de lei, 2011 – 3,02 milioane de lei, 2012 – 3,11 milioane de lei, 2013 - 3,05 milioane de lei şi 2014 – 3,2 milioane de lei. Globe Ground România a înregistrat, în 2009, un profit de 15,95 milioane de lei, iar în 2010, un profit de 15,91 milioane de lei. În 2012 şi 2013, profiturile au fost de peste 10 milioane de lei.