„Rechinii” pieței de asigurări de sănătate n-au ezitat nici măcar o secundă să transforme dramele unor oameni în munți de bani murdari. „Afacerea SIDA”, perpetuată în America și continuată astăzi sub „paravanul” altor afecțiuni incurabile, a rămas una dintre cele mai controversate idei de business din istorie, o confirmare, dacă vreți, a expresiei românești: „Banul e ochiul dracului”.
Pentru a desluși cap-coadă uluitoarea întreprindere financiară operată pe seama disperării umane trebuie să ne întoarcem cu aproape patru decenii în urmă, când planeta noastră era paralizată de frica unui virus fără leac: HIV. Ce înseamnă, pe scurt, HIV și câți indivizi au fost afectați? SIDA sau sindromul imunodeficienței umane dobândite este o afecțiune gravă provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge sistemul de apărare al organismului. Virusul pătrunde în organism prin intermediul unui contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat ori direct de la mamă, la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, în sânge, spermă, secreții vaginale, lapte matern etc. Un individ seropozitiv la HIV - al cărui sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus - nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. El este totuși purtător de virus și deci susceptibil să îl transmită. Situație complexă ce ne duce cu gândul la spaima prezentului: COVID-19. Mai trebuie menționat faptul că SIDA a fost declarată boală cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. OMS (Organizația Mondială a Sănătății) apreciază că doar în 2006 numărul deceselor cauzate de acest virus a atins un număr uluitor la nivel mondial: 2,9 milioane! Și asta în condițiile în care numărul celor infectați pe plan mondial este 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane!
O idee încolțește pe veranda unei case din Florida
De altfel, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 45 de ani infectate cu HIV este estimat de OMS la 1% din populația Pământului. Mai mult, se consideră că în unele țări din Africa numărul persoanelor din această grupă de vârstă infectate cu HIV ar atinge 20%. Înspăimântător, nu? Mai ales că mulți dintre noi considerăm că am scăpat demult de acest virus nenorocit. În plus, deși tratamentele actuale anti-SIDA pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau o cale certă de vindecare. E adevărat, tratamentul antiviral reduce mortalitatea și morbiditatea infecției cu HIV, dar acești agenți sunt scumpi, iar accesul de rutină la antiretrovirali nu este disponibil în toate țările. N-o mai lungim, ați prins ideea. Să revenim la ideea de bază a articolului nostru. Cum a fost, deci, exploatată această situație tragică de către marii afaceriști? Să rostogolim ghemul poveștii! În 1982, când revoluția securității financiare bulversa Wall Street-ul, un jucător din domeniul asigurărilor de sănătate aflat într-o perioadă nu tocmai roz din punct de vedere economic, lenevea pe veranda casei lui din Florida citind ziarul local. Un articol i-a trezit atunci interesul. Subiectul? Mulți dintre homosexualii din San Francisco mureau din cauza unei boli misterioase ... Peter Lombardi conducea o companie mică de asigurări de sănătate cu sediul în Florida, numită MBC, afacere care scârțâia din toate încheieturile. În acea dimineață n-a mai terminat de citit ziarul, pentru că în minte îi încolțise o idee revoluționară. Una care avea să aprindă un alt fitil decât cel al securizării, dar care ducea exact la același butoi cu pulbere al creditelor subprime. „Lombardi a descoperit că homosexualii care mureau de SIDA nu aveau acces la asigurarea lor de viață când aveau mai mare nevoie de ea. Cât încă trăiau adică. Era vorba de bani cu care puteau să cumpere o îngrijire medicală mai bună, să achite ipoteca partenerului sau să plece într-o vacanță, poate ultima. Bani care le-ar fi îmbunătățit enorm viața ce le mai rămăsese de trăit, dar pe care nu puteau pune mâna. Așa că Lombardi le-a oferit o afacere. Vă voi da eu banii. Adică nu vă voi da banii. Vă voi împrumuta banii de care aveți nevoie acum. Și, în schimb, voi încasa asigurarea voastră de viață după ce muriți. Voi câștigați acum, eu câștig mai târziu”, evoca jurnalistul BBC Jacques Peretti în studiul „Înțelegerile care au schimbat lumea” (Litera, 2019). Straniu târg, nu?
Mecanismul care a pornit piața morții
Peter Lombardi a găsit și un nume pentru bizarul lui împrumut: „Viatic“. Crease piața futures în domeniul morții. „A fost o idee genială - aprecia Peretti. Polițele de asigurare ale câtorva bărbați care mureau de SIDA nu aveau cine știe ce valoare în sine, dar când au fost adunate mii de astfel de polițe într-o înțelegere viatică vedeai deodată sute de milioane de dolari. Banii puteau fi folosiți ca pârghie pentru împrumuturi și afaceri mult mai importante. Întocmai ceea ce-a făcut Lombardi”. Cum anume? „Fără să știe, primii câțiva homosexuali care au murit de SIDA și pe care Lombardi i-a înscris în această afacere aveau să-l transforme într-un jucător important pe Wall Street. Dar ca să funcționeze, înțelegerile viatice depindeau de un element crucial: bărbații trebuiau să moară repede. Cu cât mureau mai repede, cu atât el își primea banii mai repede și plătea împrumuturile pe care le făcuse”. Mai mult: „În primul rând, Lombardi putea să dea cu împrumut atâția bani numai pentru că el însuși împrumutase acei bani cu rate ale dobânzilor excesiv de mari. Era un joc de pasare a mingii datoriilor, exact așa cum aveau să fie și creditele subprime. Dacă acești bărbați mureau rapid, el aduna banii repede și putea să-și plătească împrumutul făcut și să bage în buzunar diferența. Cu cât mureau mai rapid, cu atât mai mulți bani făcea el. Piramida viatică a lui Lombardi era extrem de riscantă, dar Lombardi era în stare s-o manevreze. Ce putea să meargă prost?”
Miracol și dezastru: descoperirea unui antidot
Și totuși, în 1985 ceva a mers prost. S-a descoperit un medicament capabil să combată SIDA. La Universitatea Duke au început să se facă teste clinice pe un inhibitor al virusului HIV, numit AZT, sub conducerea virologului Marty St. Clair de la fundația Burroughs-Wellcome. Pentru restul lumii, de la milioanele de persoane seropozitive din Africa Subsahariană, până la bărbații din San Francisco și familiile lor, acesta a fost un miracol. Însă pentru Peter Lombardi și partenerii lui de afaceri de la MBC, frații Joel și Steven Steinger, a fost un dezastru. MBC împrumuta sute de milioane de dolari unor oameni care acum aveau să trăiască și, astfel, să nu mai onoreze înțelegerea. Cinic, nu? „Fluxul de bani a început să se reducă, iar Lombardi era înnebunit. Compania MBC nu mai colecta asigurările de viață îndeajuns de repede ca să-și plătească creditorii. Peter Lombardi și partenerii lui scoseseră din buzunar peste 100 de milioane de dolari pentru mai bine de 28.000 de persoane bolnave de SIDA în stadiu terminal, dar care acum nu se mai aflau în stadiu terminal, așa că aveau nevoie de o strategie nouă: aveau nevoie de muribunzi care sufereau de alte boli”, nota Jacques Peretti în cadrul unei anchete închinate creditelor subprime. Așadar, Lombardi și asociații lui și-au extins rețeaua, căutând alți bolnavi incurabili. Bolnavi care aveau nevoie imediat de bani, așa cum avea și Lombardi. La începutul anilor 1990, izvorul celor care mureau de SIDA secase, dar MBC a găsit alte fântâni noi și adânci în care să-și arunce găleata - mai consemna Peretti. Între 1994 și 2004, de exemplu, compania a strâns 1,2 miliarde de lire sterline de la 30.000 de noi „investitori“ - a se citi „bolnavi” - din întreaga lume.
Cea mai mare fraudă din istoria americană a asigurărilor de sănătate
Compania s-a repus pe picioare, dar apoi a lovit din nou nenorocirea. Fiscul a bătut la ușă. În 2003, Comisia pentru Operațiuni Bursiere (SEC) s-a năpustit asupra companiei MBC, acuzând-o de cea mai mare fraudă din istoria americană a asigurărilor de sănătate. „Lombardi și-a susținut poziția plin de încredere. Comportamentul său ar fi putut fi interpretat ca un serviciu public adus persoanelor care nu aveau un alt mod de acces la bani - un fel de Dallas Buyers Club care distribuia bani, nu medicamente. Dar tribunalul nu a fost de aceeași părere. Cei trei asociați MBC au primit fiecare câte douăzeci de ani de închisoare!”, menționa Peretti. Povestea lui Lombardi și cea a miilor de persoane pe care le-a integrat în extraordinara lui schemă Ponzi ar fi rămas o notă de subsol stranie a istoriei, dacă nu s-ar fi petrecut un eveniment ulterior. Homosexualii care făceau parte din grupul-țintă al lui Lombardi erau clienți cu grad ridicat de risc - erau persoane cărora nimeni nu le-ar fi acordat un împrumut, însă când polițele lor de asigurare au fost adunate într-un pachet de asigurări, ele au valorat o avere. „În 2004, anul în care Lombardi a intrat în închisoare, înțelegerile viatice au avut parte de o renaștere surprinzătoare. Atunci, Lehman Brothers, ACC Capital Holdings, Merrill Lynch, Wells Fargo, Countrywide Financial, HSBC, Loan Star, JPMorgan Chase și alți douăzeci și cinci dintre cei mai mari creditori din America și-au îndreptat privirea către noi modele de pachete de credite riscante. Prin intermediul ideii lui Peter Lombardi, Wall Street-ul era pe cale să ridice riscul la un nivel superior, prin creditele subprime, punând în joc economia mondială însăși”, conchidea Jacques Peretti. Dar aceasta este o altă poveste, pe care o vom desluși cu un prilej viitor.
SIDA a fost declarată boală cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății estimează că numărul celor infectați pe plan mondial este 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane!
Numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 45 de ani infectate cu HIV este apreciat de OMS la 1% din populația Pământului. Mai mult, se consideră că în unele țări din Africa numărul persoanelor din această grupă de vârstă infectate cu HIV ar atinge 20%!
În 2007, nu mai puțin de 7.200 de români sub 20 ani au fost infectați cu HIV prin injectare intravenoasă
Peter Lombardi, un jucător de pe piața asigurărilor de sănătate din SUA, a descoperit în 1982 că homosexualii care mureau de SIDA nu aveau acces la asigurarea de viață în ultimele clipe ale existenței. Așa s-a născut piața futures în domeniul morții
„Vă voi împrumuta banii de care aveți nevoie acum. Și, în schimb, voi încasa asigurarea voastră de viață după ce muriți. Voi câștigați acum, eu câștig mai târziu”, Peter Lombardi, MBC
A fost o idee genială! Polițele de asigurare ale câtorva bărbați care mureau de SIDA nu aveau cine știe ce valoare în sine, dar când au fost adunate mii de astfel de polițe într-o înțelegere viatică vedeai deodată sute de milioane de dolari”, Jacques Peretti, jurnalist BBC