Culorile variază de la alb fildeș și galben pal până la roz. Unele înfloresc la sfârșitul iernii iar altele în căldura toridă a verii. Sunt copacii preferați în grădinile sudice datorită florilor lor parfumate dar și a varietății lor. Întrucât au forme și culori diferite, pote fi dificil să alegi, scrie southernliving.com.
Îngrijirea magnoliei
Se plantează puieții iar pentru ca aceștia să prindă trebuie redus traficul din jur. Ramurile se taie doar dacă este absolut necesar. Magnoliile au rareori probleme serioase cu dăunători sau boli. Sunt rareori atacate de animale ori păsări.
Se dezvoltă în plin soare ori la umbră parțială. În climatele mai calde sau uscate apreciază puțină umbră după-amiaza. Trebuie plantate într-un sol bine drenat, ușor acid. Specia Dafinul dulce (M. virginiana) este o excepție și poate prospera în zonele umede. Deși se pot adapta la solurile nisipoase, lutoase și argiloase, magnoliile nu cresc bine în soluri cu drenaj slab. Pot fi destul de tolerante la secetă. Copacii tineri au nevoie de udare săptămânală până când se prind.
Temperatura și umiditatea
Copacii de magnolie preferă climatele calde și umede. Răsadurile pot fi susceptibile la daune cauzate de îngheț. Unele soiuri, cum ar fi Magnolia Star (Magnolia stellata) nu tolerează bine zăpada abundentă și gheața. Magnolia dulce de dafin (Magnolia virginiana) nu are nevoi speciale de temperatură.
Îngrăşământ
Magnoliile nu au nevoie de îngrășământ. Folosirea inutilă a îngrășământului pe unele magnolii, cum ar fi dafinul dulce, poate provoca arsuri. Copacul se plantează într-o gaură de trei ori mai lată decât globul de rădăcină și apoi se umple cu pământ.
Tipuri de magnolie
Magnoliile aparțin familiei Magnoliaceae. Sunt copaci și arbuști de foioase, veșnic verzi Sunt diverși ca formă.
Rezistența magnoliei variază în funcție de specie, dar cele mai multe dintre ele se dezvoltă în plin soare sau umbră parțială cu apă obișnuită. Florile sunt cremoase și groase, iar frunzișul lor variază de la strălucitor și ceros (Magnolia grandiflora) la moale, verde, în formă de farfurioare (M. macrophylla, cunoscută și sub numele de magnolie cu frunze mari). Fie că sunt veșnic verzi sau de foioase, majoritatea magnoliilor au flori mari. Câteva sunt cultivate pentru a fi folosite ca plante de frunziș. Unele cresc suficient de mari și groase pentru a fi folosite ca plantații pentru intimitate și de tip gard viu.
Magnolia veșnic verde
Pentru mulți, cuvântul „magnolie” este sinonim cu Magnolia grandiflora, clasica magnolie sudică cu frunze mari, lucioase și flori albe uriașe și parfumate - originară di Mississippi și Louisiana. Puțini copaci o pot egala pentru frumusețea sa. Are, totuși, dezavantajele sale. Durează adesea 10 ani de la plantare înainte să înflorească. Umbra densă și rădăcinile puțin adânci fac imposibilă creșterea ierbii în jur, iar rădăcinile adesea crapă și ridică pavajul dacă copacul este plantat între trotuar și bordură. Deși sunt veșnic verzi, frunzele M. grandiflora pot cădea 365 de zile pe an. Deoarece copacul ajunge la dimensiuni mari, ocupă mult spațiu în grădină. Selecțiile mai noi, cum ar fi „Little Gem” sunt mai mici.
Dafinul dulce (M. virginiana), este un copac mai mic, mai ușor de încadrat în majoritatea grădinilor. Este veșnic verde în regiunile sudice și de coastă și mai rezistent la frig decât M. grandiflora.
Alte specii din acest grup sunt de genul Michelia. Acești copaci și arbuști provin din China și Himalaya și sunt mai puțin rezistenti la frig decât alte magnolii. Sunt renumiți pentru florile lor abundente, parfumate, care apar printre frunze.
Specii populare:
M. grandiflora: „Alta”, „Frumusețea brună a lui Bracken”, „D. D. Blanchard,' 'Edith Bogue', 'Little Gem', 'Majestic Beauty', 'Samuel Sommer', 'Sf. Mary”, „Symmes Select”, „Ursuleț”, „Frumusețe atemporală”, „Victoria”
M. virginiana: „Henry Hicks”, „Moonglow”, var. australis „Mardi Gras”, „Green Shadow”, „Sweet Thing”, „Tensaw”
Magnolia cu flori în formă farfurie
Acest grup include populara magnolie farfurioară (M. x soulangeana) și nenumăratele sale variante, adesea numite arbori de lalele datorită formei și culorii strălucitoare a florilor. Preferă solul fertil, acid, bine drenat. Nu tolerează vântul puternic sau aerul sărat. Înrudite cu acestea, dar mai puțin tolerante la frigul iernii și la căldura verii, sunt magnoliile spectaculoase din vestul Chinei și Himalaya – magnolia Sargent (M. sargentiana) și magnolia Sprenger (M. sprengeri). Deși florile lor timpurii pot cădea victime ale înghețurilor târzii, primăvara ne încântă cu frumusețea lor.
Specii populare:
M. x soulangeana: „Alba Superba”, „Alexandrina”, „Lalea neagră”, „Brozzonii”, „Lennei”, „Lilliputian”, „Rustica Rubra”, „Verbanica”
M. sprengeri: 'Diva'
Magnolie cu flori stelate
Acest grup include magnolia Kobus (M. kobus), magnolia Loebner (M. x loebneri) și magnolia stea (M. stellata). Toate sunt plante rezistente la frig, tolerante la căldură, adaptabile, cu flori parfumate. Florile au petale care se ramifică în forme asemănătoare stelelor. Înghețurile târzii dăunează uneori florilor timpurii ale acestor magnolii. Florile sunt de regulă roz. M. stellata „Rosea” este cunoscută și sub denumirea de „magnolie stea roz”.
Selecții populare:
M. stellata: „Centenial”, „Dawn”, „Royal Star”, „Two Stones”
Flori roz: M. stellata „Rosea”, „Jane Platt”, „Rubra”, „Nufăr”
Alte specii de magnolie
Mai puțin plantată dar care merită o atenție mai mare, este un grup de magnolii cu frunze mari Arborele de castraveți (M. acuminata) și fratele său mai mic, castraveții galbeni (M. a. subcordata), sunt sursa culorii florii galbene a multor hibrizi noi. Magnolia cu frunze mari (M. macrophylla), magnolia umbrelă (M. tripetala), magnolia Fraser (M. fraseri) și magnolia Ashe (M. ashei) sunt arbori de mărime medie, cu frunze uriașe și flori mari, care apar după desfășurarea frunzelor. În această categorie se află magnolia Oyama (M. sieboldii), originară din vestul Chinei. Are flori căzute, în formă de cupă, parfumate.
Curățarea arborilor
Se taie ramurile uscate sau deteriorate dar și pentru a menține forma prin scurtarea ramurilor lungi. După înflorire, se folosește un ferăstrău pentru scurtarea lor până la locul în care acestea se unesc cu o altă ramură. Ramurile tăiate din partea de jos a unui arbore mare de magnolie sudic probabil nu vor crește din nou.
Înmulțire
Cel mai bun moment pentru a înmulți o magnolie este vara. Se folosesc tăietoare ascuțite sau un cuțit pentru a tăia o bucată de 18 cm din vârful crengii. Se pune imediat în apă. ÎSe îmndepărtează frunzele inferioare, păstrând intacte câteva frunze superioare. Se face o tăietură deasupra unui nod.
Se înmoaie tulpina într-o soluție de înrădăcinare cu hormoni și se plantează butașii într-un vas de circa 30 cm, umplut cu mediu de înrădăcinare umed și bine drenat.
Se așează ghiveciul într-un loc luminos, acoperit cu un plastic pentru a se păstra umed până când butașii dezvoltă un sistem de rădăcini.
Cum se cresc arbori de magnolie din semințe
Se colectează semințele din conurile căzute în timpul toamnei. Se lasă conurile să se usuce și apoi se deschid pentru a colecta semințele.
Se înmoaie semințele în apă caldă timp de 1-2 zile pentru a înmuia învelișul semințelor.
Se scot semințele din apă și se usucă pentru a îndepărta învelișul.
Se împachetează semințele cu mușchi de turbă umed într-o pungă de plastic și se pun la frigider în timpul iernii.
Când temperaturile exterioare ajung la 21 de grade Celsius, se plantează semințele în curte. Se protejează în primele câteva ierni.
Plantarea arborilor de magnolie
Pentru orice magnolie, se alege cu atenție locul de plantare. Toate tipurile sunt greu de mutat odată stabilite, iar multe devin destul de mari, ceea ce le face aproape imposibil de mutat mai târziu. Cel mai bun sol pentru magnolie este destul de bogat, bine drenat și neutru până la ușor acid; dacă este necesar, se adaugă cantități generoase de materie organică la plantare. Magnolia sudică (M. grandiflora) este bună pentru plantare pe plajă, dar nu pe dune. Poate rezista brizei sărate a mării. Dafinul dulce (M. virginiana) tolerează solul umed.
Magnoliile nu arată foarte bine atunci când sunt aglomerate și pot fi grav deteriorate prin săparea în jurul rădăcinilor lor. Soiurile mai mari sunt cele mai atractive singure pentru că se pot admira mai bine florile. Magnoliile mici arată bine împreună cu alte răsaduri de flori sau arbuști.
Cum înfloresc
Pot dura câțiva ani pentru ca un arbore de magnolie tânăr să înflorească, mai ales dacă este un soi generic. Așa că cel mai bine este să alegi un soi bine stabilit deoarece înflorește mai repede. Poți cumpăra un puiet cu flori sau muguri.
Probleme comune cu arborii de magnolie
Magnoliile au relativ puține probleme cu dăunătorii și bolile, dar există unele boli fungice pe care le puteți întâlni cu o magnolie care pot fi tratate.
Pată de frunze
Îngălbenirea, căderea timpurie sau petele mici negre sau maronii de pe frunzele de magnolie indică pete de frunze, care este o boală comună care nu provoacă daune semnificative și nu necesită tratament. Îndepărtați toate frunzele căzute afectate pentru a ține problema sub control.
Ramuri moarte
Dacă observați că o ramură moare brusc, în timp ce restul sunt sănătoși, boala fungică poate fi de vină. Tundeți ramura moartă împreună cu câțiva centimetri de creștere nouă și aruncați ramura afectată în mod corespunzător.
Frunzele devin galbene
Dacă pe frunze este prezentă o pulbere albă, arborele de magnolie poate cădea frunze îngălbenite la începutul sezonului. Aplicați un ulei horticol sau ulei de neem pentru a ajuta la controlul mucegaiului.
Mucegai cu funingine
Creșterea neagră catifelată pe frunze înseamnă că există mucegai de funingine. Pulverizați apă pe suprafața frunzelor pentru a o spăla sau tratați cazurile mai severe cu ulei horticol.