Alexandru Cumpănaşu, unchiul Alexandrei Măceşanu, adolescenta răpită de Gheorghe Dincă, a luat decizia de a se înscrie în cursa prezidenţială, ca independent. Hotărârea vine, spune el, după ce evoluţia cazului de la Caracal, dar şi a multor alte astfel de situaţii existente la nivelul tuturor judeţelor din România, unde acţionează reţele de crimă organizată, l-au înfuriat. Va reuşi Cimpănaşu să strângă cele 200.000 de semnături, pe care trebuie să le înainteze Biroului Electoral Central, până pe data de 18 septembrie şi cine îl sprijină, dar, mai ales, cine îl “sfătuieşte” să “stea în banca lui” sunt chestiuni pe care încercăm să desluşim în cele ce urmează.
Alexandru Cumpănaşu este cel mai proaspăt candidat-surpriză, înscris în cursa electorală pentru Palatul Cotroceni, care poate tulbura, într-o oarecare măsură, jocurile pe care structurile politice consacrate le-au trasat pentru această toamnă. “Am decis să candidez, deşi, iniţial, nici nu mi-a trecut prin cap aşa ceva. Am văzut şi eu speculaţiile făcute, în urmă cu două-trei săptămâni, pe care le-au facut anumite site-uri, referitoare la faptul că aş fi candidatul născut în nu ştiu ce laboratoare. Nu este adevărat. Însă, cazul «Caracal»
“M-au înfuriat peste măsură”
Intrarea în cursa electorală a lui Cumpănaşu a ridicat, cum era şi de aşteptat, multe semne de întebare, motiv pentru care l-am contactat pentru a lămuri o parte din aceste chestiuni.
Jurnalul: O astfel de decizie vine într-un moment destul de dificil pentru familia ta. Cum te-ai decis să faci acest pas?
Alexadru Cumpănaşu: Da, este un moment greu, însă am ajuns la concluzia că ne confruntăm, la nivelul societăţii româneşti, cu o situaţie care impune măsuri radicale. Candidez pentru că m-au înfuriat peste măsură. Deocamdată, fac doar un exerciţiu, pentru a testa alegătorii. Să vedem ce spune poporul.
Jurnalul: Primul pas este strângerea de semnături. Într-un timp mai mult decât scurt. Cum crezi că vei reuşi să parcurgi această etapă?
Alexandru Cumpănaşu: Evident, din punct de vedere legal, voi putea candida doar dacă reuşesc să strâng cele 200.000 de semnături. Nu sunt deloc puţine, mai ales că decizia de a candida este una intempestivă. Nu am infrastructură de partid în spate, nu am structuri. Însă am 300.000 de prieteni pe Facebook, majoritatea scriindu-mi că mă susţin. Sper, cu ajutorul acestor oameni, ca, până pe 18 septembrie, să pot depune aceste liste de semnături la Biroul Electoral Central.
“Nu mă las intimidat”
Jurnaul: Ai primit semnale pro-candidatură din zona politică sau din alte zone? Dar “sfaturi” să renunţi la acest proiect?
Alexandru Cumpănaşu: Am primit multe mesaje de susţinere din partea oamenilor simpli. Paradoxal, am fost contactat sau mi s-au transmis mesaje din mai multe zone politice. Oameni din USR, din PNL, dar şi din zona de stânga m-au încurajat să candidez, pentru că am şanse. Am primit, de asemenea, semnale similare şi din partea zonei instituţiilor de forţă. Mă refer la oameni din eşaloanele 2-3-4 ale Ministerului de Interne, din Parchete, ba chiar şi din serviciile de informaţii mi-au transmis acelaşi tip de mesaj. Într-adevăr, şi nu o să dau nume, deocamdată, au fost şi personaje care m-au sfătuit, direct sau indirect, personal sau prin intermediari, “să stau potolit”, să nu mă bag, pentru că, după alegeri, ar urma să am mari probleme. Eu le transmit public acestor “binevoitori” că nu mă intimidează. Ne aflăm într-un moment critic, iar această atitudine gravă cu care se confruntă societatea românească trebuie să se termine. Îi anunţ pe toţi că nu mă opresc aici şi voi merge până la capăt cu această luptă.
Jurnalul: O campanie electorală, mai ales una de o asemenea anvergură, implică multe costuri şi oameni care să fie angrenaţi în procesul electoral. Cum vei face faţă?
Alexandru Cumpănaşu: Nu beneficiez de sprijinul niciunui partid politic. Dezmint categoric că aş fi “iepurele” nu stiu cărui partid. Voi lucra cu voluntari. Lucrăm, zilele acestea, la înfiinţarea unei Organizaţii Non-Guvernamentale, care se va ocupa atât cu strângerea de semnături, cât şi, ulterior, de reprezentarea mea, ca şi candidat, la nivelul secţiilor de votare.
Cât priveşte costurile, noi nu avem bani. Dar nici nu avem pe ce să cheltuim banii. Nu există finanţare. Iar publicitatea electorală mi-o voi face singur. Am o societate care se ocupă cu producţia de televiziune, care va asigura producţia clipului de campanie.