Dacă luna trecută Curtea de Apel București a sesizat instanța supremă, pentru a decide cum să interpreteze o decizie a CCR, legată de întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, o altă motivare a ÎCCJ, publicată pe 1 iulie, arată că aceeași Curte de Apel București pune la îndoială puterea celor două decrete prezidențiale emise în primăvara anului 2020, pentru instituirea și prelungirea stării de urgență. În discuție este, ce să vezi, tot prescripția răspunderii penale, iar întrebarea adresată instanței supreme, spre a fi dezlegată chestiunea de drept, l-a determinat pe președintele Secției Penale de la ÎCCJ, judecătorul Daniel Grădinaru, să respingă acțiunea colegilor săi de la Curtea de Apel București ca inadmisibilă.
Concret, Secția I Penală de la Curtea de Apel București a sesizat Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni juridice în legătură cu care s-ar fi lămurit dacă ar fi citit atent anexele a două documente emise de președintele României, în urmă cu doi ani.
Judecătorii cereau ca Înalta Curte să răspundă la întrebarea: „Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (…), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020 (…), și Decretul Președintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (…), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020 (…) constituie cauze de suspendare a prescripției răspunderii penale, în condițiile articolului 156 Cod penal?”.
Acest articol prevede faptul că „cursul prescripției răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal” și că „prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare”.
Decretele lui Iohannis, prea puțin puternice juridic pentru CAB
Curtea de Apel București a sesizat cu această chestiune Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării apelului declarat de către procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva unei sentințe din 21 iulie 2021, într-un dosar penal în care inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de… încăierare a primit o condamnare, în primă instanță, la plata a 300 de zile-amendă. Fapta a fost săvârșită în luna octombrie a anului… 2015.
Pentru infracțiunea de încăierare, legea penală prevede o pedeapsă cuprinsă între 3 luni și un an de închisoare sau amendă, ceea ce, în speța dată, înseamnă că limita de pedeapsă este mai mică de un an.
Lucrurile care par banale, la prima vedere, au devenit complicate pentru Curtea de Apel București odată ce pe masa lor a ajuns recursul declarat, la data de 15 decembrie 2021, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea. Mai exact, Curtea de Apel București este de părere că, deși cele două decrete ale președintelui României exceptau de la suspendarea judecății infracțiunile flagrante săvârșite înaintea declarării, în 2020, a stării de urgență, aceste decrete „nu se încadrează în noțiunea de dispoziție legală, ca și cauză de suspendare a prescripției răspunderii penale”.
Mai mult, Curtea de Apel București a invocat în sprijinul acestei opinii și o decizie a Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020, prin care CCR a calificat decretele președintelui României ca fiind acte administrative cu caracter normativ cu forță juridică inferioară legii, care nu pot să dezlege, să se substituie sau să adauge la legi.
La Secția I Penală, fiecare a judecat după cum i-a… venit
Prima problemă a acestei opinii este că decretele prezidențiale au fost aprobate de către Parlament, prin hotărâri ale Plenului reunit. Însă, chiar înainte de a cere ÎCCJ să pronunțe o hotărâre prealabilă pe această chestiune, Curtea de Apel a judecat spețe similare după cum a crezut fiecare complet în parte.
Acest lucru reiese chiar din întâmpinarea formulată la instanța supremă, menționând că „s-a constatat că practica Curții de Apel București – Secția I Penală a fost neunitară, unele completuri considerând că sunt suspendate de drept cauzele privind infracțiunile flagrante săvârșite înainte de declararea stării de urgență și nu le-au mai judecată în acea perioadă, altele, dimpotrivă, au judecat astfel de infracțiuni”.
Judecătorul Daniel Grădinaru: Sesizarea este inadmisibilă
Așa cum arătam mai sus, judecătorul raportor al Înaltei Curți în speța dezlegării chestiunii de drept cerute de Curtea de Apel București a fost însuși președintele Secției Penale de la ÎCCJ, Daniel Grădinaru, care a și prezidat completul de judecată. Acesta atrage atenția colegilor săi magistrați că „sesizarea este inadmisibilă”, întrucât a analizat conținutul celor două decrete prezidențiale și a observant că, „atât articolul 43, alineat 2 din Anexa 1 a primului decret, cât și articolul 64, alineat 5, al anexei 1 a celui de-al doilea decret precizează în mod explicit că infracțiunile flagrante sunt exceptate de la suspendarea procesului, fără a distinge dacă acestea sunt judecate conform porocedurii prevăzute în Noul Cod de procedutră penală, ori conform procedurii speciale de judecată reglementată de vechiul Cod de procedură penală”.
În plus, judecătorul Grădinaru arată că, „prin urmare, soluționarea cauzei de la Curtea de Apel București nu depinde de răspunsul la întrebarea adresată, chiar dacă cele două decrete ar constitui cauze de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, infracțiunea flagrantă care face obiectul cauzei este exceptată de la aplicarea suspendării dispuse prin aceste decrete”.
Aceeași opinie a avut-o întregul complet de la ÎCCJ, care a decis să respingă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Nici deciziile CCR nu par a fi suficient de clare, la „nevoie” pentru instanța bucureșteană
Interesant este, în acest caz, că judecătorii Curții de Apel București invocă o decizie a CCR pentru a vedea dacă și în ce măsură pot interpretate dispoziții clare din două decrete prezidențiale. Asta, în condițiile în care, nu mai devreme de luna trecută, aceeași instanță a sesizat ÎCCJ cum să interpreteze nu una, ci două decizii ale CCR cu privire, ce să vezi, tot la prescripția răspunderii penale. Este vorba despre celebrele deja decizii care s-au soldat, abia anul acesta, cu o Ordonanță de Urgență care să reglementeze faptul că doar actele de procedură ale procurorului care sunt aduse la cunoștința inculpatului pot întrerupe cursul prescripției, altfel ele nu există și, deci, nu pot întrerupe acest curs. Mai mult, Curtea de Apel Oradea a emis o hotărâre definitivă prin care aceste decizii ale CCR sunt norme de drept considerate lege mai favorabilă pentru inculpat.
Chiar dacă motivarea de Oradea este „beton”, alte instanțe preferă să „sufle în iaurt” și să arunce „pisica moartă” în altă curte. Adică la ÎCCJ. Acesta este cazul aceleiași Curți de Apel București care, pe data de 20 iunie 2022, a decis să sesizeze Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept cu câte două întrebări, în patru dosare aflate pe rol. Este vorba despre două dosare de delapidare, din 2021, despre un dosar de vătămare corporală din culpă, din 2019 și despre un dosar de furt, din 2022.
Curtea de Apel vrea să știe „dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept substanțial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesuale, supuse principiului «tempus regit actum 175»”. A doua întrebare din sesizarea prealabilă vrea să afle „dacă articolul 155 alineat 1 Cod penal, în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022 este susceptibil de a fi apreciat ca lege mai favorabilă”.
Curtea Constituțională a răspuns deja la aceste întrebări, așa cum a constatat și Curtea de Apel Oradea, în motivarea citată mai sus. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit primul termen de judecată a acestei sesizări prealabile reunite data de… 25 octombrie 2022, după vacanța judecătorească.