În deschiderea evenimentului au vorbit scriitorul Cristian Teodorescu și jurnalistul Adrian Ursu. Redăm mai jos descrierea făcută de autor acestei lucrări publicate de editura Junimea.
„O culegere de articole de presă? Sigur și asta. Dar ar fi prea puțin. Eu o consider o călătorie în timp. O revizitare pe sărite a istoriei noastre recente cu mijloacele publicisticii. În încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat cu noi. Și cu mine. Cel puțin eu m-am bucurat de libertatea dobândită, am scris conectat la tot ce s-a întâmplat. Printre altele am consemnat în carte și unele experiențe personale la vârful puterii, m-am căutat pe mine însumi. Și chiar m-am amestecat printre personaje. Este și o fărâmă din mine aici. Dar așa am devenit conștient de propria condiție. Am mers înainte din curiozitate. Acesta a fost motorul meu. Astăzi păstrez, cum ar spune Theodor Paleologu, o bună distanță față de putere. Însă dincolo de întâmplări, fragmente de realitate, detalii semnificative, prinse aici ca într-un mozaic, ambiția mea a fost să scot la iveală adevăruri dureroase despre felul nostru păgubos de a fi. Uneori de neînțeles. Am încercat să povestesc cum suntem, să surprind mentalitățile în schimbare.
Rezultă un tablou vivant, un portret de țară aflată la răscruce; descumpănită, nesigură pe ea, superficială. Avem mereu o zi proastă. Și o stare de spirit neinspirată, cu așteptări mici și mari neputințe, repetăm aceleași greșeli. Ce zidim ziua se surpă a doua zi. Ne consolăm mereu: trece și-asta. Merge și așa.
După Revoluție totul părea posibil. Era o poveste nespusă. Urma să ne schimbăm viața, să o punem în ordinea corectă. Și mai ales să construim pe ruine. S-a dovedit repede o fundație șubredă, profund viciată!
Viața noastră a devenit o coborâre nedreaptă.
Și astăzi ducem după noi greaua moștenire comunistă.
De câte ori o dronă rusească trece cu nesimțire la noi, avem o reținere. Poate pleacă. Sau cade singură.
Pentru mulți Europa Occidentală rămâne și azi un miraj, chiar dacă trăiesc în Vest votează cu Estul.
Ei bine, această situație trebuie înfruntată, nu există altă soluție. Uneori chiar într-o notă satirică, ironică, corozivă.
Este și o formă de educație pentru cei care vin.
Trecutul nu trebuie menajat. Prezentul nu trebuie menajat.
Și atunci mâine vom avea o șansă…”



