Ce se află în spatele celui care a înființat prima televiziune după Revoluția din Decembrie 1989 și care a rămas până astăzi singurul trust de presă în totalitate românesc? Ce știm despre Dan Voiculescu, dincolo de politică, imperiul media pe care l-a creat ori scandalurile în care a fost implicat, și în care timpul și justiția i-au dat dreptate?
Dan Voiculescu are 79 de ani și vorbește deschis despre securitate, închisoare, banii lui Ceaușescu, culisele grupului Antena, presiunile politice, problemele de sănătate, războiul cu Traian Băsescu dar abordează și multe alte subiecte.
Atunci când a fost întrebat care dintre președinții României a pus presiune asupra sa pentru a influența politica editorială, răspunsul a venit direct.
„Iliescu a fost și nu prea, a fost Constantinescu cel mai puțin, iar Băsescu a fost cel mai virulent. Adică cel mai direct. Și, de fapt a și dovedit-o. Dacă nu ești cu noi și dacă nu asculți ce spunem noi, vei face pușcărie. Și am făcut pușcărie”, a afirmat Dan Voiculescu.
Iar Dan Voiculescu nu s-a oprit doar la presă, afaceri ori politică, a înființat și fundația care îi poartă numele și desfășoară activități umanitare departe de lumina reflectoarelor.
Profesorul Dan Voiculescu mărturisește că religia și credința au apărut în viața lui abia după experiența detenției.
Dan Voiculescu: La mine religia și credința au apărut în pușcărie. Nu mă ascund. Eu am fost ateu până am intrat în pușcărie. Pușcăria m-a făcut credincios, dar trebuie să recunosc în fața lui Dumnezeu și acum că am încă în mine o doză de credincios agnostic. Adică nu cred total, 100%. Am momente de rațiune în care îmi pun întrebări la care nu am răspunsuri și asta e și motivul pentru care am făcut facultatea după pușcărie, încercând să găsesc răspunsuri.(...) Credința este ca orizontul. Cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează. Nu apuci niciodată să pui mâna pe el. Și în linia asta vreau eu să mă clarific.
În acest podcast, unul dintre cei mai bogați români își prezintă și ultima sa carte "Un băiat de nicăieri", în care dezvăluie alte secrete.
Dan Voiculescu a influențat, fără îndoială, societatea românească din ultimii 35 de ani și își spune acum povestea.
Despr decizia ÎCCJ în dosarul ICA și Camelia Bogdan
Mihai Morar: Cred că sunt mai puțin de două săptămâni de când Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că judecătoarea dosarului în urma căruia ați fost condamnat, Camelia Bogdan, a săvârșit abuz în serviciu.
Au trecut 10-11 ani de atunci. Timpul nu poți să-l mai dai înapoi, cei trei ani pe care i-ați făcut nu îi mai dă nimeni. Vreau să vă întreb ce sentiment aveți în momentul ăsta?
Dan Voiculescu: E un sentiment complex, adică nu e un sentiment, este o sumă de sentimente. Ca să fiu mai explicit aș da câteva exemple. Știi, în momentul în care ai un necaz mare, în cazul meu pușcărie pe nedrept. Pentru că dacă ar fi fost o pedeapsă pentru un lucru pe care l-am făcut, la felul meu de a fi aș fi spus: Ai greșit, îți meriți soarta, fă pușcărie, ieși din pușcărie, nu mai face în viitor ce ai făcut.
Dar când e pe nedrept, suferința e de zece ori mai mare, de o sută de ori, depinde de caracter. La mine cred că a fost de o mie de ori mai mare.
Mihai Morar: Dar când auzi peste tot că ești vinovat, v-ați pus vreodată întrebarea: Dar dacă sunt vinovat?
Dan Voiculescu: N-am putut să-mi pun întrebarea asta pentru că era atât de evident că nu sunt vinovat, adică nu era nici măcar un dubiu. Doamna judecătoare m-a condamnat pe mine în procesul nu pentru privatizarea ICA, pe mine m-a condamnat pentru spălare de bani spunând că am ascuns banii, pe care eu, de fapt, îi donasem fetelor, și faptul că banii au provenit dintr-o infracțiune. În condițiile în care eu în momentul în care am dat moștenire fetelor exista deja de la Procuratura Generală un NUP pe privatizarea ei: neurmărire penală.
Mihai Morar: Ați iertat-o pe judecătoarea care v-a trimis 10 ani la pușcărie?
Dan Voiculescu: Vreau să dau un exemplu. În momentul în care ai o durere mare plângi. Așa e natura umană. Plângi până când nu mai ai lacrimi, adică simți că vrei să plângi, dar lacrimile nu mai curg. Au secat. Ăsta e sentimentul pe care îl trăiesc.(...) Mihai, nu trebuie să o iert eu pentru că eu nici nu am puterea să iert oameni. Ce înseamnă să iert? Să nu mă răzbun? Nu, nu mă răzbun. Nu e vorba de iertare aici. E vorba dacă judecătoarea în cauză poate să mai facă astfel de crime. Și, din fericire, nu mai poate, pentru că nu mai e judecător.
Mihai Morar: Deci la decizia de acum câteva săptămâni, că judecătoarea a săvârșit abuz în serviciu, ați vrut să plângeți?
Dan Voiculescu: Da.