Deşi denumirea pare destul de complicată şi extrem de oficială, această organizaţie are câteva scopuri simple, fireşti, în ceea ce priveşte viaţa noastră socială. Pe scurt, doreşte normalitatea.
Deocamdată, nu avem o Lege a răspunderii politice şi nici nu se întrevede prea curând apariţia ei, deşi „Cabinetul de avocatură Daniel Ionaşcu” face eforturi mari în acest sens. Dar este o bătălie lungă şi grea, pentru că niciun politician nu va vota vreodată vreo lege împotriva sa, adică să fie tras la răspundere el, colegii sau şefii lui de partid, indiferent de culoarea politică pe care o au.
Politicienii nu dau socoteală pentru activitatea lor decât o dată la patru ani, când au loc alegeri. Şi atunci, această socoteală este, din păcate, de foarte multe ori, formală. Nu este o judecare dreaptă a modului în care alesul şi-a reprezentat alegătorii. Am fost martorii, de-a lungul anilor, la tot felul de jocuri politice murdare, la sforării de culise, la diversiuni şi minciuni amestecate cu adevăruri, pentru a fi crezute, la folosirea pe faţă a Justiţiei drept armă politică pentru a scoate din cursă un contracandidat, încât şi o dată la patru ani, cu ocazia votului, nu putem spune că un politician, de orice rang ar fi el, dă socoteală cu adevărat în faţa cetăţenilor.
De aceea s-a născut această idee. De a găsi o modalitate de a-i trage la răspundere pe politicieni nu doar o dată la patru ani, ci ori de câte ori doresc alegătorii. Chiar şi în fiecare zi, dacă este nevoie. Cu alte cuvinte, Organizaţia pentru drepturi politice şi legislative se doreşte a fi nu doar un for de dezbatere a celor mai actuale probleme ale societăţii. Asta se face în multe locuri, cu mai multă sau mai puţină pricepere. În plus faţă de acestea, organizaţia are şi un scop practic. Acela de a contesta, inclusiv în Justiţie, sau la Avocatul Poporului, ori la alte instituţii abilitate, iniţiative şi acţiuni ale unor aleşi, care nu sunt deloc în concordanţă cu ceea ce au promis în campania electorală şi, prin urmare, nu-i mai reprezintă pe alegători.
Avocatul Daniel Ionaşcu, iniţiatorul acestui proiect: „Prin această organizaţie, dorim să dăm posibilitatea cetăţenilor să realizeze două lucruri simple în legătură cu cei pe care i-au ales. În primul rând, dacă aceştia sunt prezenţi la locul de muncă. Pare o bagatelă, dar nu este deloc aşa, ci este o chestiune foarte importantă. De foarte multe ori, presa a semnalat faptul că parlamentari, preşedinţi de consilii judeţene, primari, consilieri pur şi simplu nu dau pe la serviciu cu săptămânile. Unii motivează aceste absenţe cu nişte explicaţii de toată jena. Alţii nici măcar nu mai catadixesc să facă asta. Îşi iau salariul consistent, fără niciun fel de penalizare şi aşteaptă luna următoare. În nenumărate rânduri, echipe de jurnalişti au verificat bunăoară dacă la cabinetele parlamentare din teritoriu se află alesul, pentru a sta de vorbă cu alegătorii din circumscripţie. Obligaţie de seriviciu altminteri, pentru care este scutit de a fi prezent în Parlament şi pentru care este plătit. Rezultatele le cunoaşteţi şi dumneavoastră. Jurnaliştii nu au găsit nici măcar un angajat al biroului parlamentar, secretară sau şofer, nicidecum pe deputatul sau senatorul care ar fi trebuit să-i asculte pe oameni. De fapt, aşa zisa deplasare la biroul din teritoriu nu este altceva decât o prelungire cu acte în regulă a week-end-ului sau a călătoriilor de afaceri personale.
Al doilea scop al organizaţiei este la fel de simplu. Să verificăm dacă parlamentarul ne mai reprezintă, sau nu. Pe de-o parte, avem zeci de exemple de aleşi care au luat cuvântul în Parlament o singură dată: anume atunci când au depus jurământul. După aceea, patru ani s-a aşternut tăcerea, nu a fost decât un simplu vot la dispoziţia partidului care l-a băgat în Parlament, iar în schimbul acestei supuşenii a fost lăsat să-şi facă liniştit afacerile. Tăcerea aceasta, neluarea niciunei iniţiative legislative, este echivalentă cu ceea ce am vorbit la primul punct: absenţa de la serviciu. Pentru că degeaba eşti prezent, dacă nu faci nimic. Tot degeaba se cheamă că eşti plătit.
În aceeaşi idee, a verificării dacă alesul ne reprezintă sau nu, dorim să vedem şi iniţiativele pe care le are, inclusiv cele legislative. Pentru că este posibil ca, din obedienţă faţă de partidul care l-a propulsat în Parlament, să voteze o lege cu care alegătorii săi să nu fie de acord. Iar alegătorii trebuie să aibă posibilitatea să le ceară socoteală nu doar o dată la patru ani.
Există căi legale de a face astfel încât să-i tragem la răspundere pe cei care ne reprezintă nu doar o dată la patru ani, ci în fiecare zi. Căi pe care, împreună cu dumneavoastră, organizaţie este decisă să le urmeze. Astfel încât un posibil rău, să fie curmat de la rădăcină, nu să aşteptăm patru ani, atunci când de regulă nu se mai poate face nimic.
Pentru că un politician este un funcţionar care în fiecare zi trebuie să semneze condica răspunderii faţă de cei care l-au ales.”