Evoluțiile recente ale datoriei au arătat clar atât piețelor, cât și agențiilor de rating globale, că măsurile de consolidare fiscală introduse în 2025 nu au fost doar alegeri politice, ci necesități matematice. Având în vedere că datoria publică se așteaptă să depășească pragul de 60% din PIB - crescând de la aproximativ 54% în 2024 la aproximativ 61,3% până la sfârșitul anului 2026 (previziuni ING) - opțiunea amânării corecției a dispărut, arată o analiză realizată de Valentin Tătaru, economist şef la ING Bank, şi Frantisek Taborsky, EMEA FX & FI Strategist într-o analiză publicată pe platforma ING THINK.
„Credem că sustenabilitatea datoriei publice a României depinde acum în întregime de implementarea consecventă a unui program multianual de ajustare fiscală. În timp ce riscurile de lichiditate pe termen scurt rămân controlate datorită finanțării solide non-piață și a cererii locale puternice, indicatorii de solvabilitate pe termen mediu, monitorizați îndeaproape de agențiile de rating, sunt încă sub presiune. Perioada 2026-2027 va fi definită de nevoi brute de finanțare ridicate și de obiective de reducere a deficitului strict monitorizate, ceea ce face ca disciplina fiscală să fie factorul decisiv pentru investitorii care evaluează riscul suveran românesc”, spun semnatarii analizei.
Dinamica și sustenabilitatea datoriei
Principala lentilă prin care evaluatorii externi de credit privesc în prezent România nu se mai concentrează exclusiv pe nivelul absolut al datoriei, ci s-a extins la monitorizarea traiectoriei datoriei și a accesibilității acesteia. Timp de mulți ani, România a beneficiat de un „efect de bulgăre de zăpadă” favorabil, creșterea PIB-ului nominal depășind în mod persistent rata dobânzii implicite la datoria publică. Acest lucru a făcut posibilă înregistrarea unor deficite moderate fără a crește ponderea datoriei publice.
Cu toate acestea, dinamica s-a schimbat drastic în perioada post-pandemie și mai ales în ultimii doi ani. O combinație de deficite mari (care au depășit 9% din PIB în 2024) și o perioadă de rate ale dobânzii mai mari au schimbat fundamental imaginea. Printre altele, agențiile de rating au semnalat două surse principale de vulnerabilitate:
- Deficit primar persistent: Datoria României a fost determinată în principal de cheltuieli curente rigide (salarii, pensii și transferuri sociale) și, într-o măsură mai mică, de investiții, în ciuda unei creșteri considerabile și a acestora din urmă. Acest lucru a creat o „datorie neproductivă” care generează fluxuri de venituri viitoare limitate pentru a o deservi. Măsurile fiscale adoptate în 2025 - inclusiv ajustări fiscale și plafoane de cheltuieli - au fost necesare pentru a preveni ca traiectoria datoriei să devină exponențială.
- Rigiditatea veniturilor: Adesea, creditorii pun accentul pe datoria în raport cu veniturile, mai degrabă decât pe PIB. Cu unul dintre cele mai scăzute raporturi impozite/PIB din UE (de obicei în jur de 27%-28%), capacitatea reală de rambursare a României pare mult mai slabă decât sugerează raportul datorie-PIB. Deși cele mai recente măsuri fiscale vizează îmbunătățirea colectării, până când veniturile nu cresc structural, povara datoriei rămâne mai mare în comparație cu țările similare.
Prin urmare, nu se mai poate presupune sustenabilitatea datoriei. Depășirea pragului de 60% din PIB invită la o supraveghere mai strictă și elimină tamponul fiscal care anterior permitea României să absoarbă șocurile prin simpla împrumutare mai mare.
Economiștii avertizează că evaluatorii externi de credit, de care România depinde deoarece necesarul de finanțare nu poate fi satisfăcut doar de piața internă, sunt atenți la nivelul datoriei, dar și la traiectoria sa.
Mulți ani, România a beneficiat de un efect de „bulgăre de zăpadă” favorabil, notează ei. Mai exact, creșterea nominală a PIB a depășit constant rata dobânzii implicite a datoriei publice. Acest lucru a permis menținerea unor deficite moderate fără a împinge raportul datorie/PIB mai sus.
Totuși, dinamica s-a schimbat drastic în perioada post-pandemică și, în special, în ultimii doi ani.
„O combinație de deficite mari (peste 9% din PIB în 2024) și o perioadă de dobânzi mai ridicate a schimbat fundamental tabloul”, scriu ei.
Capacitatea reală de rambursare a României este mult mai slabă decât sugerează raportul datorie/PIB din cauza veniturilor fiscale foarte reduse
Agențiile de rating au semnalat două surse principale de vulnerabilitate:
1. Deficitul primar persistent: Datoria României a fost determinată în primul rând de cheltuieli curente rigide (salarii, pensii și transferuri sociale) și, într-o măsură mai mică, de investiții, în ciuda unei accelerări considerabile și a acestora. Aceasta a generat „datorie neproductivă” care produce fluxuri limitate de venituri viitoare pentru serviciul datoriei.
2. Rigiditatea veniturilor: Creditorii pun adesea accentul pe datorie raportată la venituri, nu la PIB. Având unul dintre cele mai scăzute rapoarte taxe/PIB din UE (în jur de 27%-28%), capacitatea reală de rambursare a României pare mult mai slabă decât sugerează raportul datorie/PIB.
„Deși ultimele măsuri fiscale urmăresc îmbunătățirea colectării veniturilor, până când veniturile nu cresc structural, povara datoriei rămâne mai mare comparativ cu alte state”, se arată în raport.
„Ca urmare, sustenabilitatea datoriei nu mai poate fi considerată garantată. Depășirea pragului de 60% din PIB atrage o supraveghere mai strictă și elimină tamponul fiscal care anterior permitea României să absoarbă șocuri prin simpla majorare a împrumuturilor”, avertizează semnatarii.
„În esență, credem că ceea ce agențiile vor dori să se convingă va fi neutralitatea politică a datoriei. Dimensiunea costurilor serviciului datoriei (doar plățile de dobânzi vor depăși 3% din PIB în 2026) înseamnă că orice guverne viitoare vor avea un spațiu de manevră fiscal limitat. În această situație, consolidarea fiscală ar trebui să fie un proiect multianual care să transcendă ciclurile electorale”, se mai arată în analiză.
Strategia Ministerului Finanțelor de a gestiona deficitul și rostogolirea datoriei
În 2026, necesarul de finanțare al României este estimat între 265–275 miliarde de lei (aproximativ 13,5% din PIB), alimentat de un deficit de circa 6,0–6,5% din PIB și de o concentrație mare de scadențe din emisiuni pe termen scurt realizate în perioada volatilă 2022–2024.
Pentru a gestiona această povară fără a crește randamentele, Ministerul Finanțelor ajustează profilul emisiunilor astfel:
- Reducerea dependenței de eurobonduri: După emisiuni externe record în 2024–2025, volumul eurobondurilor în 2026 este proiectat să scadă la aproximativ 10 mld. euro (de la 17 mld. euro în 2025). Aceasta ar trebui să ajute la menținerea performanței pieței secundare și să prevină lărgirea spread-ului față de alte state.
- Concentrare pe piața internă și retail: Deși băncile interne rămân lichide, expunerea lor la datorie suverană este deja ridicată. Pentru a reduce efectul de crowding‑out, Ministerul Finanțelor va continua să acceseze economiile populației prin programele Tezaur și Fidelis. Aceste instrumente retail s-au dovedit a fi un pilon stabil de finanțare, diversificând baza deținătorilor și reducând dependența de fluxurile externe volatile.
- Finanțare non-piață: Un stabilizator crucial pentru 2026–2027 este dependența de surse non-piață. Fluxuri semnificative din împrumuturi PNDR și finanțări specifice apărării (Security Action for Europe – SAFE) acționează ca substitut pentru datoria mai scumpă de pe piață. Chiar și într-un scenariu conservator, 2026 ar trebui să fie un an record pentru România în ceea ce privește fondurile UE, cu un minim de 15 mld. euro. Chiar dacă nu toate fondurile pot fi considerate finanțare pentru Trezorerie, se estimează că aproximativ 5,5 mld. euro ar putea acoperi parțial nevoile de finanțare din 2026.