Despre prostată circulă tot felul de păreri. Normal, este un blestem pentru bărbaţi. După 50 de ani, încep neplăcerile generate de prostată, iar la 80 de ani circa 85% dintre bărbaţi au afecţiuni la prostată. Interviu cu profesor doctor general r. Dan Mischianu, şeful Clinicii de Urologie din Spitalul Militar Central
Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor Dan Mischianu, să limpezim unele păreri care circulă în popor despre prostată, prin telefonul fără fir! E adevărat ce se spune cum că terapia cu citostatice nu prea dă rezultate după operaţia de cancer de prostată?
Prof. Dan Mischianu: - După intervenţia în cancerul de prostată, se recomandă terapia cu raze şi iradierea din interiorul prostatei. Se introduc în prostată nişte seminţe radioactive sau se practică introducerea unui ac de aur, de asemenea, cu efect de pârjolire din interior a celulelor canceroase prin iradiere.
F.C.: - Se fac tratamente cu medicamente în suferinţele prostatei?
Prof. D. Mischianu: - Înainte de operaţie, se utilizează şi medicamente. În adenomul benign, boala de prostată necanceroasă se recomandă medicamente alfa blocante şi inhibitori 5 alfa reductază. În cancerul de prostată, şi aici, înainte de operaţie se face tratament medicamentos hormonal cu inhibitori flutamidă, flucinom, leuprolit. Dar operaţia rămâne importantă.
F.C.: - Şi, totuşi, unii refuză operaţia...
Prof. D. Mischianu: - Să facem nişte precizări. În adenomul necanceros, se recurge la intervenţia clasică chirurgicală sau se acţionează cu endoscopul. Se îndepărtează miezul prostatei, se lasă însă învelişul, făcând o comparaţie, se scoate miezul unei portocale şi se păstrează coaja portocalei. Cancerul de prostată parcurge trei etape. În prima fază, cancerul a cuprins doar glanda, în etapa a doua se răspândeşte şi în vecinătăţi, iar faza cea mai gravă sunt metastazele mai ales la oase. În prima fază se scoate toată prostata, şi miezul prostatei şi “coaja”. În fazele avansate, se îndepărtează şi testiculele şi pungile seminale şi ganglionii. Cei ce refuză operaţia nu renunţă la activitatea sexuală, nu înţeleg că devin eunuci, dar li se salvează viaţa.
F.C.: - E adevărat că până la 50 de ani nu trebuie să-ţi faci griji legate de prostată?
Prof. D. Mischianu: - Până la 45 de ani pot apărea infecţii la prostată, numite prostatite. Ele trebuie tratate pentru că există riscul deteriorării structurii prostatei.
F.C.: - Cum se acţionează în legătură cu prostata?
Prof. D. Mischianu: - Peste 45 de ani fiecare bărbat e cazul să se supună cel puţin o dată pe an la un consult la medicul de familie, se face un tuşeu rectal pentru a simţi dimensiunea şi consistenţa prostatei. Mai există şi analiza PSA, o dozare a glico-proteinei eliberate de prostată. Cifrele de la 1 la 4 sunt normale, peste 4 se intră în zona gri, impunându-se o ecografie şi o puncţie pentru analiză. Se mai face un chestionar cu 7 întrebări referitoare la dificultăţile de urinare. Se stabilesc astfel un scor şi simptomele prostatei PSS. La punctajul 7-18 prostatismul e moderat, peste 18 e sever. Orice mărire prin hiperplazie benignă a prostatei-adenom sau prin cancer sugrumă uretra şi apar dificultăţi în urinare. Jetul e slab, apar senzaţia că nu s-a golit vezica, blocajele urinare, urinarea deasă, mai ales noaptea.
Fără suferinţe ale prostatei bărbatul urinează o dată pe noapte, după 45 de ani se acceptă şi două urinări. O suferinţă accentuată a prostatei îl chinuie pe bărbat cu 3-5 urinări nocturne, chiar cu 10 urinări noaptea.