De exemplu, deschid azi dimineață calculatorul și numaidecât îmi sare în ochi acest titlu: „Adio maestre! Veste a venit ca un trăsnet peste noi. A murit…’’ După care urmează puncte de suspensie și trimiterea la primul comentariu. De unde află că a murit… Radu Cosașu! Nota bene, așa spune știrea difuzată astăzi, joi 15 februarie 2024, dimineața. Știre care, de fapt nu este decât un zvon tembel știut fiind că regretatul autor al „Supraviețuirilor’’ a trecut în lumea neuitării pe 23 aprilie 2023.
Iar asta nu este decât începutul fiindcă, pe coloana comentariilor, urmează o cascadă de mesaje de condoleanțe care demonstrează că expeditorii lor habar nu au cine a fost Radu Cosașu! Ceea ce, pentru asemenea dătători cu părerea, nu a contat, important fiind doar să îi vadă lumea că socializează. Ba, ca să fie totul ca la carte, o persoană își varsă năduful scriind că cel dispărut și-a trăit traiul, așa că să nu îl mai plângem atâta și mai bine să ne gândim la cei care mor la o vârstă mai tânără. Ceea ce spune ceva, rușinos de exact, despre mentalitatea acestor colportori online.
Sincer să fiu, nu aș fi dat prea mare atenție acestei întâmplări, dar, trecând peste impactul emoțional de moment, consider că,totuși, trebuie să o comentez, fiindcă nu este pentru prima oară când, pe regretabil de multe canale care au pretenția că reprezintă alternativa edițiilor print, apar asemenea isprăvi pe care nu le pot numi decât idioții crase. Îmi amintesc, de pildă, că, tot aici, în coloanele jurnalului, am scris despre o altă ispravă de aceeași teapă,adică despre o îndrăgită actriță, decedată cu mulți ani în urmă, al cărei deces îl dădeau ca știre-bombă asemenea zvonaci. Aceasta fiind doar un episod dintr-un serial la a cărui punere în act contribuie un deloc neglijabil număr de dătători cu părerea. Care, la rândul lor, sunt și ei manipulați de niște sforari specializați. Fenomen social care, cu siguranță, la noi se va amplifica și va deveni tot mai agresiv în perioada următoare, adică în campania electorală pentru cele patru rânduri de alegeri care ne așteaptă.
Se pune, așadar, întrebarea: cum putem despărți grâul de neghină, adică adevărul de minciună? Într-o memorabilă pledoarie, susținută în fața studenților Universității din Trento, Umberto Eco, doctor Honoris Causa în comunicare și mass media, a făcut un sever și foarte precis portret robot al cohortei de colportori de pe canalele de socializare. Variantă actualizată a acelora care, odinioară, își expuneau părerile, la bar, în fața camarazilor de pahar. Camarazi care îi readuceau, imediat, la tăcere. Cu totul alta fiind, din mai multe puncte de vedere, situația la ora actuală, acum când, pe deloc puține canale de socializare, se propagă ,în cascadă, zvonuri alarmiste care întrețin starea de haos și de insecuritate individuală și colectivă. Așa încât este din ce în ce mai greu să distingi adevărul de fals, aplicând regula consultării a trei surse diferite care difuzează informații despre același subiect. Și asta pentru că o minciună abil ticluită este mult mai intens propagată decât adevărul spus corect și argumentat.
Rezultă de aici că ar trebui să ne resemnăm și să renunțăm să smulgem ,,chinorozul măștii’’ (vorba regretatului baladist George Țărnea) unor asemenea minciuni difuzate pe canale care se pretind a reprezenta singura alternativă a presei scrise și audiovizuale tradiționale? Dimpotrivă, asta înseamnă că trebuie să fim mult mai mulți și mai tranșanți cei care, inclusiv pe canalele mediei alternative, dăm replica meritată bavardajelor, dezinformării, adică acelei zvonistici care se vinde bine la un public amator de cancanuri și de huiduială. Baza de masă a unui foarte periculos curent de manipulare și de alienare a conștiinței civice pe care, după numele promotorului său, l-aș numi „șoșocizarea României’’.
Motiv pentru care, cu modestele mele mijloace, mă declar, încă o dată, solidar cu demersurile jurnalului și ale Antenei 3 CNN, entități mass media care reprezintă nedezmințite repere în bătălia pentru adevăr și pentru demnitatea cuvântului scris, rostit și tipărit.