Procurorii anticoruptie au reușit să facă Dosarul Microsoft fără Microsoft. Diluarea după procedeul incriminat la HEXI PHARMA este apreciat, se vede treaba, char și în procedurile juridice - când se aplică răspunderii ce revenea gulerelor albe care vindeau licențe Microsoft în România.
Conducerea DNA încearcă să convingă publicul spectator cât de profesionist s-a lucrat, dar nu poate da răspuns la întrebări simple - de ce au rămas cu bani mituitorii, de ce nu apar în boxa acuzaților conducătorii operațiunii de mituire de la firma incriminată în titlul dosarului.
O întrebare și mai apăsătoare pleacă de la marea întârziere a startului în dosarul respectiv. Indicii clare despre metodele de mituire la nivel guvernamental puse la punct în locul unde s-a școlarizat echipa lui Florică - Siemens - sunt cunoscute încă din 2008. Un amplu articol din New York Times prezenta mașinăria corupției pusă la punct la Siemens. Faptele nu puteau scăpa însă profesioniștilor din domeniu cu strânse legături la omologii de la Parchetul german și de la instituțiile abilitate din SUA. În 2006, procurorii îl arestau la Munchen pe Reinhard Siekaczek, fost contabil în gigantul industriei germane, care era gestionarul mitei anuale de 40-50 de milioane de dolari date în perioada 2002-2006 pentru ungerea contractelor. Procurorii din Germania deschiseseră cazul Siemens în 2005, iar americanii s-au implicat deoarece Siemens era cotată la bursă în SUA. Ca și Microsoft sau EADS, pentru similitudine.
Lucru bine făcut
Contabilul avea sarcină precisă - plimbarea banilor pentru mituire. Lucrurile se puneau în mișcare prin mutarea banilor în conturi din Austria către Liechtenstein și Elveția, care ofereau anonimat și secret bancar. Un administrator din Elveția a înființat companii-paravan pentru a ascunde traseele banilor de la Siemens spre conturi offshore din Dubai și Insulele Virgine Britanice. Sumele pentru mită erau de 5-6 la sută din valoarea contractului. Adică 5 milioane în Bangladesh, 12,7 milioane în Nigeria, 40 milioane în Argentina, 20 milioane în Israel, alte zeci în Grecia, China, Libia ș.a.m.d. Cea mai comodă metodă de luare de mită a implicat angajarea unui consultant extern pentru a ajuta la ,,câștigarea” contractelor. Acesta era mereu un localnic cu legături la factorii de putere. Siemens plătea pentru consultant, care, la rândul lui, livra banii către destinatarul final. Consultanții - cum erau precursorii lui Florică - au fost în centrul schemei de mită pentru trimiterea la oficialii guvernamentali.
Ultima ,,Frontieră” trasată de Tender
Schema mitei,, livrată” de Florică și Pescariu, era publică de cel puțin șase ani. A fost folosită și în cazul EADS-Frontiera, lipit de Microsoft. Codruța Kovesi ne amenință că acuș-acuș vom vedea nu pe Lăcătuș, ci pe urmăriții din Dosarul EADS. După doi ani de investigații, procurorii români și omologii lor anticorupție din Germania și din celelalte țări unde au mers comisii rogatorii au material suficient. Așa cum DNA s-a implicat în campania electorală din România, ar fi un export de know-how către Germania, aflată și ea în an electoral. Vizita recentă a premierului Cioloș la Augsburg, la o fabrică a EADS, are o conexiune cu Frontiera trasată de Tender.