Ordonanța aduce o inovație și în relația noastră cu legislația europeană, în sensul că se raportează la definițiile date publicității politice și materialului publicitar politic de un regulament european adoptat în 2024 (Regulamentul privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică,UE 2024/900), definiții pe care le invocă, dar numai pentru a nu le respecta.
Acest regulament va intra în vigoare în ansamblul său abia în 10 octombrie anul acesta, dar definiția publicității politice și a materialului publicitar politic, pe care ordonanța de urgență le modifică, au intrat deja în vigoare în 9 aprilie 2024.
Dar să vedem care sunt aceste definiții și care este diferența dintre ele...
Ordonanța de urgență nr 1/2025 prevede la articolul 16 alineatul 5 următoarele:
„(5) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, este considerat material publicitar politic orice material scris, online, audio sau video, utilizat în campania electorală, care îndeamnă alegătorii în mod direct sau indirect să aleagă sau să nu aleagă, să voteze sau să nu voteze pentru un candidat independent sau pentru un candidat al unui partid politic clar identificat.”
Regulamentul european dă următoarele definiții: „publicitate politică” înseamnă pregătirea, plasarea, promovarea, publicarea, distribuirea sau difuzarea, prin orice mijloace, a unui mesaj, în mod normal în schimbul unei remunerații sau prin activități interne sau ca parte a unei campanii de publicitate politică”, iar „material publicitar politic” înseamnă un caz de publicitate politică publicată, distribuită sau difuzată prin orice mijloace”.
Cum se poate vedea cu evidență, regulamentul european condiționează catalogarea ca publicitate politică a unui mesaj de faptul că există o plată pentru realizarea și/sau difuzarea acestui mesaj. Dacă nu există o plată, respectivul mesaj nu este publicitate politică și nu intră sub incidența regulamentului.
Această condiționare este prevăzută și mai explicit în articolul 1 al regulamentului, astfel: „Opiniile politice și alte conținuturi editoriale, indiferent de suportul pe care sunt exprimate, care sunt supuse responsabilității editoriale, nu sunt considerate a fi publicitate politică decât dacă este prevăzută o plată anume sau un alt tip de remunerație efectuată de către terți pentru pregătirea, plasarea, promovarea, publicarea, difuzarea sau distribuirea lor sau în legătură cu aceste acțiuni.(...) Opiniile politice exprimate cu titlu personal nu sunt considerate a fi publicitate politică”.
Cum se poate observa din nou, legiuitorul român nu definește publicitatea politică la modul direct, ci indirect, prin definirea a ceea ce înseamnă „material publicitar politic”, inversând astfel succesiunea definițiilor din regulament, care definește mai întâi și pe larg, publicitatea politică, pentru ca abia apoi să definească într-o singură scurtă propoziție ce înseamnă material publicitar politic.
Această ingenioasă inversiune a fost probabil o stratagemă necesară pentru ca legiuitorul român să poată să inoveze în tematica abordată. Este ca la o inversiune termică în care turiștii aflați la munte se pot bucura de o vreme caldă, în vreme ce proștii rămași acasă la câmpie tremură de frig.
În ce privește efectele posibile ale celor două acte, regulamentul european și ordonanța românească, apar diferențe notabile: Regulamentul nu include în definiția dată publicității politice opiniile politice sau conținutul editorial exprimate de oricine, în lipsa unei plăți, prin orice mediu, inclusiv prin internet, Facebook, YouTube, Tik Tok, etc, unde exprimarea rămâne astfel liberă.
Dimpotrivă, ordonanța acoperă toate aceste categorii de opinii sau de conținut editorial exprimate în orice mediu, fără a le excepta, dată fiind lipsa unei plăți, și le supune reglementărilor sale, care obligă la publicarea a cinci categorii de informații simultan cu difuzarea opiniei sau conținutului editorial, nerespectarea lor fiind sancționabilă de către BEC cu amenzi de până la 50000 de lei în cazul persoanelor fizice care-și exprimă opiniile despre candidați pe Facebook, pe Youtube, etc. Totodată, ordonanța prevede amenzi de până la 5% din cifra de afaceri, în cazul platformelor online foarte mari, precum Facebook, Youtube,etc. care nu elimină în interval de cinci ore de la somația primită de la BEC materialul indicat de acesta.
Ordonanța a intrat recent în procedură de aprobare la parlament și a primit o evaluare de la Consiliul legislativ , care a sesizat problema că ordonanța include sub obiectul ei de reglementare opiniile politice ale oricărei persoane și a cerut modificarea ei, “astfel încât sa rezulte in mod clar că este aplicabila actorilor politici prevazuti la alin (2) și nu oricărei persoane.” Neclaritatea la care se referă Consiliul Legislativ apare tocmai ca efect al absenței din ordonanță a formei corecte a definițiilor din regulamentul european.
Comisia de apărare, ordine publică și siguranță națională din Senatul României a transmis un aviz în care este consemnat și un amendament care ar fi putut să elimine confuzia semnalată de Consiliul legislativ, prin introducerea condiției existenței unei plăți pentru a califica un mesaj drept publicitate politică - dar acest amendament a fost respins. Se poate, ce-i drept, ca el să fie susținut de autorul lui și în plenul camerelor reunite.
Marțea trecută proiectul de lege a fost în dezbatere la Comisia juridică a Senatului dar, date fiind controversele care au apărut în jurul proiectului, s-a decis prelungirea dezbaterilor în ședința următoare.
Concluzie în notă meteo: Dacă nu ai informația meteo corectă, o inversiune termică te poate face, fără să știi că ești prost, să tremuri acasă în frig la șes în loc să stai la soare la munte.
Tot astfel, dacă informația care vine de la Uniunea europeană nu este prezentată corect, asta poate să producă o invazie spontană a prostiei. S-ar putea să producă și ploaie…Într-adevăr, nu a plouat, dar a nins abundent, iar regulamentul european a apărut, sever, printre nori…