Această reprezentare a fost folosită încă din perioada greacă, preluată de etrusci și romani, fiind întâlnită mai ales în secolele I-III d.Chr. Cu toate că inițial s-a crezut că dextrarum iunctio simbolizează ceremonia căsătoriei, cercetările recente sugerează că poate fi asociată cu diverse evenimente precum logodna, concordia, sau revederea cu cei dragi în lumea de dincolo.
Deosebit de interesant este faptul că această reprezentare implică mâna dreaptă, considerată sacră zeiței Fides în antichitatea romană. Strângerea mâinii drepte era asociată cu solemnitatea, fiind folosită în încheierea contractelor sau jurămintelor.
„Zeii antici și Sf. Valentin au fost buni cu noi astăzi și au binecuvântat sărbătoarea de Valentine`s Day cu descoperirea de către arheologii MINAC, într-o necropolă din apropierea Tomis-ului, a unui inel din bronz cu gemă din carneol, care poartă reprezentarea unor mâini încrucișate, simbol denumit de către literatura de specialitate, dextrarum iunctio. Inelul face parte dintru-un inventar funerar, fiind descoperit pe rămășițele degetului unui defunct.
Acest tip de reprezentare este folosită în lumea greacă de unde va fi preluată de către etrusci și mai târziu de către romani, fiind folosită încă din ultimele două secole de existență ale Republicii romane și mai ales pe parcursul secolelor I-III d.Chr. Folosirea mâinii drepte în ritualul de căsătorie este menţionată abia în secolul al IV- lea de către Claudian, termenul de dextrarum iunctio fiind pentru prima dată utilizat în secolul al XIX-lea. Aceasta este perioada în care, studiul monumentelor funerare va pune semnul egal între astfel de reprezentări şi uniunea maritală. Cercetări recente au arătat însă, că dextrarum iunctio nu reprezintă la propriu evenimentul căsătoriei, ci mai degrabă un eveniment marcat de concordia, între care și sentimental marital, o scenă de adio sau chiar revederea cu cei dragi în viaţa de dincolo. De asemenea, mai poate fi vorba despre evenimentul logodnei, căsătoria legală, sau chiar statutul decedatului în societate. De asemenea, conform cu reprezentările de pe monedele antice, mâinile împreunate pot reprezenta, la fel de bine, conceptele de concordia şi fides, cu referire la relaţia dintre armată şi casă imperială, sau chiar între aceasta din urmă şi provinciile Imperiului, la fel ca armonia şi ordinea divină instaurate între partenerii imperiali fiind considerate un exemplu al propagandei romane.
În toate aceste situaţii este vorba despre mâna dreaptă, deoarece în antichitatea romană mâna dreaptă este sacră zeiţei Fides și prin urmare, strângerea mâinii drepte este un gest solemn asociat cu încheierea unui contract, un jurământ sau chiar cu introducerea în unele misterii religioase. În cazul de față, vom avea nevoie de analize pentru a stabili dacă defunctul era bărbat sau femeie și prin urmare, dacă inelul respectiv poate reprezenta dovada unui contract de logodnă sau căsătorie. Ne place să credem că mormântul aparține unei femei, iar Sf. Valentin ne-a condus spre această descoperire pentru a demonstra, încă o dată, că dragostea nu cunoaște trecerea timpului”, este scris într-o postare Archaeologia Tomitana.