Dintre toate ruinele romane care populează ceea ce este acum un peisaj plăcut de pini și pajiști, sub privirea îndepărtată a Dealurilor Alban, Vila Quintilii este poate cea mai impresionantă - aproape un oraș în miniatură, acoperind până la 24 de hectare.
Aflată pe străvechea Cale Appia, în timp ce aceasta se întinde spre sud-est de Roma, vila avea propriul teatru, o arenă pentru curse de care și un complex de băi cu pereți și podele căptușite cu marmură somptuoasă, scrie The Guardian.
Povestea vilei, ale cărei origini se află în secolul al II-lea d.Hr., a devenit și mai impresionantă odată cu descoperirea unei crame complexe de o somptuozitate fără egal în lumea romană.
Crama includea o serie de săli de mese luxoase, cu vedere spre fântânile cu vin proaspăt. Existau, de asemenea, zone căptușite cu marmură, unde muncitorii călcau în picioare fructele proaspăt culese, în timp ce împăratul privea, probabil, în timp ce se ospăta cu suita sa.
Vinăria, aflată dincolo de limitele orașului Roma din antichitate, era amplasată în ceea ce a fost cândva un peisaj de livezi și terenuri agricole, presărat cu morminte monumentale - și cu vilele celor foarte bogați.
"Vila Quintilii a fost un mini-oraș uimitor completat de o cramă de lux pentru ca împăratul însuși să își satisfacă tendințele bahice", a declarat arheologul Dr. Emlyn Dodd, director adjunct la British School at Rome și expert în producția de vinuri antice. El a publicat descoperirile arheologilor într-un articol pentru revista științifică Antiquity.
Descoperirea vechii crame romane a venit din întâmplare, când arheologii de la ministerul italian al culturii încercau să găsească unul dintre punctele de plecare pentru arena vilei. Pista de curse de care a fost construită de împăratul Commodus, care a domnit între anii 177-192 d.Hr. S-a dovedit că vinăria de mai târziu a fost construită peste una dintre aceste porți de start.
Commodus, cunoscut pentru violența sa, a fost cel care i-a ucis pe proprietarii inițiali ai vilei, frații Quintilii, în 182-3 d.Hr. După aceea, conducătorii imperiali au devenit proprietarii personali ai complexului, extinzându-l și modificându-l de-a lungul secolelor.
Faptul că numele Gordian este imprimat pe o vastă cuvă de colectare a vinului înseamnă că, probabil, împăratul fie a construit crama, fie a renovat-o. Acesta ar fi aproape sigur Gordian al III-lea, ceea ce oferă o dată de 238-244 d.Hr., deoarece primul și al doilea împărat cu acest nume au domnit doar câteva zile.
După ce erau călcați, strugurii zdrobiți erau duși la cele două prese mecanice, cu un diametru de 2 metri, care se aflau în apropiere. Mustul de struguri rezultat era apoi trimis în trei fântâni, care țâșneau din nișe semicirculare amplasate în peretele curții. De fapt, existau cinci fântâni, cu două guri exterioare care produceau apă.
Mustul, după ce se scurgea în cascadă din fântâni, se vărsa apoi de-a lungul unor canale deschise în vaste dolia, sau vase de depozitare din ceramică, înfipte în pământ - o tehnică standard de vinificație în Roma antică, deoarece acestea creau un micro-mediu stabil în care avea loc fermentarea.
Săli de mese acoperite, cu intrări largi și deschise, erau amplasate pe trei laturi ale acestei curți deschise. Ipoteza lui Dodd este că aici împăratul s-ar fi ospătat și s-ar fi bucurat de întregul spectacol teatral al producției de vin.
Doar una dintre aceste săli de mese este dezgropată.
(sursa: Mediafax)