În timpul sortării bunurilor personale a fost găsit un document pe care Beethoven l-ar fi scris cu un sfert de secol mai devreme - un testament prin care îi roagă pe frații săi să facă cunoscute publicului detalii despre starea sa de sănătate.
Astăzi nu este un secret pentru nimeni că unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii era surd funcțional. A fost o ironie tragică pe care Beethoven și-a dorit ca lumea să o înțeleagă, nu doar dintr-o perspectivă personală, ci și medicală.
Compozitorul avea să supraviețuiască medicului său cu aproape două decenii, dar la aproape două secole de la moartea lui Beethoven, o echipă de cercetători și-a propus să-i îndeplinească testamentul într-un mod pe care nu le-r fi visat niciodată posibil, analizarea ADN-ului din părul său.
„Obiectivul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, care includ pierderea progresivă a auzului, și, în cele din urmă, ducând la surditatea funcțională, până în 1818”, spunea biochimistul Johannes Krause de la Institutul Max Planck pentru Antropologie evoluționistă din Germania, într-o declarație din 2023, când au fost dezvăluite rezultatele.
Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar de medicul său personal, dr. Johann Adam Schmidt. Ceea ce a început ca tinitus, la 20 de ani, a degenerat încet spre o toleranță redusă la zgomotul puternic și, în cele din urmă, la o pierdere a auzului în tonurile mai înalte, punând capăt efectiv carierei sale ca artist de spectacol.
Pentru un muzician, nimic nu poate fi mai ironic. Într-o scrisoare adresată fraților săi, Beethoven a recunoscut că a și-a pierdut speranța, până la punctul de a gândi la sinucidere.
Însă Bethoveen nu a trebuit să se confrunte doar cu pierderea auzului. De la 22 de ani se spune că ar fi suferit de dureri abdominale severe și accese cronice de diaree.
Cu 6ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, despre care se crede că ar fi fost, cel puțin parțial, responsabilă de moartea sa la o vârstă relativ tânără, de 56 de ani.
În 2007, o investigație criminalistică asupra unei șuvițe din ceea ce se crede a fi părul lui Beethoven, a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut grăbi moartea acestuia.
Având în vedere cultura băuturii din vase de plumb și tratamentele medicale ale vremii care implicau utilizarea plumbului, nu este deloc o concluzie surprinzătoare.
Acest ultim studiu, publicat în martie 2023, dezvăluie însă că părul nu ar fi de la Beethoven, ci mai degrabă al unei femei necunoscute.
Însă alte mosgre din șuvițe, confirmate ca fiind mult mai probabil să fie al compozitorului, demonstrează că moartea sa a fost probabil rezultatul unei infecții cu hepatita B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroși factori de risc pentru boala hepatică.
Întrebări și răspunsuri
„Nu am reușit să găsim o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastro-intestinale”, a spus Krause.
Într-un fel, am rămas cu mai multe întrebări despre viața și moartea celebrului compozitor clasic. De unde a luat hepatită? Cum a trecut o șuviță de păr de femeie ca fiind a lui Beethoven timp de secole? Și ce se afla în spatele durerilor sale intestinale și a pierderii auzului?
Echipa de cercetători a fost inspirată de dorința lui Beethoven ca lumea să înțeleagă faptul că pierderea auzului este un rezultat nefericit. Deși se mai afla o surpriză îngropată printre genele lui.
O investigație ulterioară care compară cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor moderne care coboară din linia paternă a lui Beethoven indică o nepotrivire. Aceasta sugerează o relație sexuală extraconjugală în generațiile care au precedat nașterea compozitorului.
„Această descoperire sugerează un eveniment de paternitate extrapereche în linia sa paternă, între concepția lui Hendrik van Beethoven în Kampenhout, Belgia în 1572 și concepția lui Ludwig van Beethoven, 7 generații mai târziu în 1770, în Bonn, Germania”, explică Tristan Begg. un antropolog biologic de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.
Cercetarea a fost publicată în Current Biology, potrivit sciencealert.com.