În România se construieşte foarte mult, dar nu tot timpul şi foarte bine. Goana după profit a dezvoltatorilor imobiliari a lăsat o amprentă negativă asupra calităţii construcţiilor. Din păcate, această stare de fapt nu este de ieri, de azi, fiind mai degrabă o situaţie care s-a cronicizat. Pentru a afla cum a fost posibil să ajungem în această situaţie, dar mai ales ce trebuie făcut pentru a îndrepta lucrurile, am stat de vorbă cu Romulus Bulacu, inspectorul general al Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC).
Jurnalul: Are suficienţi inspectori ISC?
Romulus Bulacu: Numărul inspectorilor este insuficient. Vreau să vă spun că, la nivelul întregii țări, în structurile teritoriale ale ISC, din cei 550 de inspectori care ar trebui să lucreze pe control, în prezent lucrează doar 406. Ca să luăm din piaţă sau de pe băncile şcolilor ingineri constructori pentru a-i angaja la ISC și a-i forma ca inspectori este foarte greu, pentru că procesul de formare a unui inspector este un proces de durată, având în vedere specificul și complexitatea activității de control. Cei mai mulţi pleacă în străinătate, din motive lesne de înțeles. O a doua categorie sunt cei angajaţi de firmele de construcții pe salarii foarte bune şi urmează o a treia categorie, cei care lucrează pentru primării şi consilii judeţene, unde, de asemenea, nivelul de salarizare este mult mai bun ca cel al ISC. La ISC, din păcate, salariile sunt mici şi atunci este greu să convingi specialiști cu experiență mare să se angajeze aici. Este foarte greu, din această cauză, să-i păstrăm și pe cei pe care îi avem. Viitorul este foarte sumbru, pentru că nu mai putem să atragem ingineri constructori și urbaniști de valoare, din cauza salarizării.
Jurnalul: Cu toţii vedem de ani de zile cum se amplifică haosul urbanistic. Fiecare construieşte cum vrea şi pe unde vrea. În zone de vile apar peste noapte blocuri cu mai multe etaje, în zonă rezidenţială apare unul care construieşte o hală industrială ș.a.m.d. Cine trebui să răspundă pentru acest dezastru urbanistic?
Autorizaţiile de construire sunt esenţiale, nimeni nu ar trebui să construiască fără acestea, iar cei care le eliberează pot fi primăria, consiliul judeţean sau diferite alte instituţii. Multe dintre probleme pornesc de la autorizare. Reglementările urbanistice prevăzute în documentațiile de urbanism PUG și PUZ ar trebui actualizate în acord cu dinamica dezvoltării pieței construcțiilor, aceasta fiind o primă soluție pentru rezolvarea situațiilor de genul celor descrise mai sus. Rezultatul intervenției ISC de multe ori nu este cel scontat, din cauza faptului că atunci când constatăm o abatere, legislația nu ne ajută să acționăm eficient și prin asta mă refer la sancțiunile prevăzute de lege, care, de multe ori sunt modice.
Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) este instituția cu atribuții de control în domeniul calității în construcții, disciplinei în urbanism, al supravegherii pieței materialelor de construcții, activitatea de control cuprinzând practic toată sfera industriei construcțiior. ISC își are originea în Corpul Tehnic al Lucrărilor Publice, înființat în anul 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca serviciu de inspecție pentru lucrările publice.
Jurnalul: O altă problemă reclamată foarte des de cetăţeni este cea legată de construcţiile amplasate pe spaţiile verzi. Cum au reuşit aceşti rechini imobiliari să obţină aprobările pentru ridicarea unor astfel de blocuri?
Eu am constatat că legislaţia în domeniul controlului calităţii construcţiilor este deficitară, nu este aplicată în mod unitar, existând și multe lacune legislative. Mă refer atât la Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, cât și la Legea 50/1991, care reglementează autorizarea. Speranţa mea este că aceste probleme se vor rezolva. La Ministerul Dezvoltării se lucrează acum la Codul Construcţiilor. Dacă acesta va uniformiza legislaţia în domeniul construcţiilor cred că lucrurile vor trebui să se mişte altfel. Deocamdată ne confruntăm foarte mult cu lacunele legislative, cu prevederile contradictorii.
Jurnalul: Vedeam acum ceva timp o ştire care semnala un lucru extrem de grav. Unii investitori imobiliari ridică diverse construcţii, inclusiv comerciale, în regie proprie, fără a fi asigurat un sistem al calității. Nu au nici măcar un diriginte de șantier, ce să mai vorbim de altele? Cum este posibil acest lucru? De ce înregistrează primăriile astfel de imobile?
Da, sunt multe lucruri care nu sunt perfecte. Tocmai de asta spun că adoptarea Codului Construcțiilor este şansa noastră. Încercăm să ne implicăm foarte mult pentru ca el să reglementeze foarte bine acest sector important. Industria construcţiilor s-a dezvoltat mult, iar modificările legislative au făcut să se suprapună legi. S-a creat astfel un haos legislativ. Pe mine mă preocupă foarte mult uniformizarea interpretărilor legislative şi ISC-ul se implică, încercând să găsească o soluţie. Rezolvarea multor probleme cu care ne confruntăm în activitatea zilnică nu o putem face decât găsind soluţii de digitalizare, folosind tehnologii avansate IT, astfel încât să putem veni în întâmpinarea cetățeanului cu soluții corecte şi aplicate în mod unitar. Folosind digitalizarea, vreau să reducem birocraţia şi să încercăm să fim cât mai transparenţi. Şi spun asta pentru că avem acum în derulare un proiect pe fonduri europene tocmai pentru a încerca să folosim în mod unitar tot ceea ce intră în atribuțiile ISC, astfel încât controalele să fie foarte eficiente. Vreau să ocupăm posturile vacante, să avem oameni suficienţi care să facă controalele.
Jurnalul: Numărul contravenţiilor constatate de inspectorii ISC este în creştere?
Cele mai multe probleme sunt create de petiţii şi reclamaţii. De exemplu, în trimestrul 2, când eu am preluat conducerea ISC şi ştiu foarte bine ce s-a întâmplat, au fost 190.000 de obiective de investiţii în România care, sigur, o parte dintre ele trebuiau controlate. În paralel, au fost aproape 3.000 de petiţii şi reclamaţii la care trebuie să le dai curs şi să le verifici. Or, la asemenea volum de muncă, cu 406 inspectori, este clar că rezultatul nu poate fi întotdeauna cel așteptat. Este imposibil să acoperi un volum aşa mare de muncă, cu atât de puțini inspectori.
Jurnalul: Credeţi că ar trebui aduse anumite modificări legislative şi mă refer aici la Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii? De exemplu, ea îi trage la răspundere, dacă apar probleme, pe proiectant, executant, verificator, dar nu şi pe dezvoltator, care este principalul responsabil de calitatea construcţiei.
Din fericire, Codul Construcţiilor va reglementa şi această problemă. Chiar am insistat să fie o responsabilitate echilibrată pentru toţi factorii care răspund de calitatea construcţiilor. Ştiţi bine că noi avem un potențial seismic destul de ridicat faţă de alte state. În afară de asta mă interesează ca cetăţenii care utilizează o construcţie, indiferent de natura ei, să fie mulţumiţi de calitatea ei. Din acest motiv, în final este important ca toţi factorii care participă la realizarea unei construcţii să răspundă pentru aceasta şi va fi implementată şi ideea ca dezvoltatorul să aibă şi el responsabilitatea lui.
Jurnalul: Credeţi că ar fi oportună implicarea firmelor de asigurări încă din procesul de construcţie? Implicarea firmelor de asigurări ar duce la disciplinarea dezvoltatorilor, pentru că asigurătorii ar verifica totul, începând de la faza de proiect.
Se discută şi aşa ceva. Acest parteneriat cu asigurătorii poate fi de viitor. Poate fi un pionierat acest parteneriat cu dezvoltatorul, asigurătorul. Vreau să vă spun că rolul ISC-ului într-o ţară cu potenţial seismic foarte ridicat este extrem de important. Din acest motiv legislaţia trebuie să sprijine acest organ de control al statului. Eu aş vrea să schimb un pic percepţia asupra ISC, în sensul că nu trebuie să vorbim doar despre un control rigid. Până la urmă trebuie să avem un parteneriat cu celelalte părţi implicate în industria construcţiilor pentru că degeaba te duci şi controlezi un bloc care este ridicat până la etajul 10 şi nu ai ce-i mai face. Poţi să o faci de la început, prin parteneriat cu dezvoltatorul, cu proiectantul, cu verificatorul etc. Vorbim astfel despre un control preventiv. Vreau să schimbăm percepţia şi mentalitatea dezvoltatorilor şi să avem un parteneriat cu toţi cei implicaţi. Sigur, în momentul în care vezi că nu se întâmplă acest lucru, te duci şi foloseşti toate pârghile pe care le ai, astfel încât legea să fie respectată. Am constatat însă că sunt foarte mulţi dezvoltatori mari care sunt de foarte bună credinţă şi îşi iau în serios activitatea şi respectă toată legislaţia. Din păcate, şi o spun cu regret, mai sunt și dezvoltatori mai mici, care încearcă să se îmbogăţească făcând rabat de la calitate, înșelând până la urmă cumpărătorul. Din păcate însă, ISC-ul nu poate verifica toate construcțiile.
„Există multe instituţii cărora nu le convine să fie controlate şi, sigur, există o reticenţă din punctul ăsta de vedere. Imaginea ISC-ului nu este foarte bună şi se speculează foarte mult că este o instituţie care nu-şi face treaba. Sigur, poate fi şi asta. În special sunt foarte multe reclamaţii, foarte multe petiţii care de multe ori nu sunt în sarcina ISC, depășindu-i atribuțiile. Sunt în sarcina primăriilor, a Poliţiei Locale şi aşa mai departe, dar, cu toate acestea, aspectele sesizate trebuie verificate, trebuie să trimitem oamenii acolo. Tocmai de aceea nemulţumiţi sunt foarte mulţi în piaţă”.
Jurnalul: Credeţi că amenzile nu sunt suficient de mari, astfel încât să descurajeze practicile ilegale în construcţii?
Aminteam şi mai devreme că sancţiunile sunt modice. Din acest motiv, de multe ori efectul controlului nostru nu este cel dorit. Tot în legislaţie este o anumită necorelare între gravitatea abaterii și valoarea sancțiunii. De exemplu, pentru lipsa unei autorizaţii de construire amenda este foarte mică și anume 5.000 de lei pentru că se lucrează fără autorizaţie. Este insuficient pentru a disciplina piaţa construcţiilor.
Jurnalul: În ce relaţii este Inspectoratul de Stat în Construcţii cu organizaţiile profesionale de profil şi mă refer aici la Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri, Asociaţia Inginerilor de Instalaţii, Asociaţia Diriginţilor de Şantier, Asociaţia Auditorilor Energetici şi celelalte care mai reunesc specialiştii din domeniul construcţiilor?
Există o serie de protocoale făcute cu asociaţiile profesioniştilor care activează în domeniul construcţiilor. Aş vrea să dau o importanţă mult mai mare acestor protocoale şi încerc să extind colaborarea, pentru că trebuie să fim parteneri cu toţii şi să discutăm care sunt problemele reale din piaţă, pentru a le rezolva. În final, toți ar trebui să urmărim un singur scop final: calitatea construcțiilor.
Jurnalul: Ştiu că împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Inspectoratul de Stat în Construcţii a început o evaluare structurală a tuturor unităţilor spitaliceşti din ţară. Ce arată până acum datele acestei evaluări?
Într-adevăr, am fost implicaţi în acest parteneriat. Am avut ca obiectiv 56 de spitale. Asta a însemnat verificarea a aproape 150 de clădiri spitaliceşti pe care le-am evaluat din toate punctele de vedere şi deja au primit raportul final. Acolo se observă câte au nevoie de autorizaţie ISU, câte trebuie refăcute structural şi aşa mai departe.
Jurnalul: Există un plan de acţiune post evaluare?
Toate aceste rezultate vor fi trimise la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti unde vor fi centralizate şi se va încerca crearea unei baze de date foarte importantă pentru prioritizarea investiţiilor viitoare. Mă bucur că am putut sprijini această acţiune. A fost importantă, pentru că sunt foarte multe spitale care nu corespund din multe puncte de vedere. Multe spitale sunt vechi şi sunt depăşite de cerinţele moderne de astăzi.