Osul este un organ viu, care se înnoieşte cu celule osoase de înlocuire a celulelor care mor. Cum se refac oasele și care sunt cele mai complicate fracturi ne explică ortopedul Mihai Negruşoiu, medic primar la Secţia Ortopedie de la Spitalul Colentina din București.
Florin Condurăţeanu: - Acum o vreme, când intrai într-o secţie de Ortopedie, te întâmpina un nor cotropitor de praf de ghips. Domnule doctor Mihai Negruşoiu, e adevărat că moda ghipsului la fracturi s-a cam dus?
Dr. Mihai Negruşoiu: - Da, acum doar 5% din fracturi se rezovă cu ghips. Este mai bine să se facă aşa-zisa reducere a fracturilor, ortopedul rearanjează oasele fracturate, bineînţeles sub anestezie, consolidează oasele din zona fracturii cu piese metalice, tije, plăcuţe, şuruburi, agrafe, scoabe. Ghipsul îl imobiliza la pat pe pacient luni de zile. Cu această reducere a fracturilor, pacientul poate să se mişte după 2-3 zile, va merge cu ajutorul unui cadru, cu cârje, cu baston. Recuperarea va putea fi începută mai devreme.
F. C.: - Se întâlneşte următoarea situaţie: cu osul refăcut după fracturi, pacienţii se simt bine şi nu mai acceptă să li se scoată componentele metalice montate în os, preferă ca acestea să rămână în osul restabilit. E bine sau e rău?
Dr. M. Negruşoiu: - Este o eroare să nu extragi piesele metalice după refacerea osului. Osul se simte bine, are rezistenţă, nu pierde masă osoasă dacă lucrează încărcat de forţe, dacă funcţionează la maximum. Dacă piesele metalice rămân în os după restabilirea osului, ele preiau o parte din sarcini şi osul se leneveşte, ceea ce nu e bine. După 2 ani, la oasele lungi gen femur se scot piesele metalice, la tibie extracţia acestor piese metalice se face după 1,5 ani, la oasele mai mici se îndepărtează piesele metalice după 1 an. A doua această intervenţie este mai simplă decât reducerea, rearanjarea oaselor imediat după fractură.
F. C.: - Şi totuşi unde se mai pune ghips?
Dr. M. Negruşoiu: - La oasele mai mici, la pumn, la gleznă. La oasele lungi, se face reducere cu realinierea oaselor. Se mai pune ghips la fisurile oaselor, la fracturile unde nu s-au deplasat marginile oaselor.
F.C.: - Oamenii nu se alarmează când li se deteriorează articulaţiile, se consolează că rezolvarea vine prin implantarea unor proteze la şold, genunchi...
Dr. M. Negruşoiu: - Protezarea este ultima soluţie, ea asigură redobândirea mobilităţii. Dar oamenii trebuie să nu uite că după expirarea vieţii unei proteze ea trebuie înlocuită. Protezele obişnuite se înlocuiesc după 8-9 ani, cele mai perfecţionate, după 15 ani. A doua implantare de proteză nouă este mai complicată, se sacrifică mai mult os. După implantarea unor proteze, există nişte restricţii. Pacientul să nu doarmă pe partea operată, să nu stea picior peste picior, să nu urce pante.
F. C.: - Care sunt fracturile cele mai dificile?
Dr. M. Negruşoiu: - Fracturile la bazin sunt complicate. Dificile sunt şi fracturile la clavicule, nu poţi pune ghips pe tot trunchiul omului, noroc că zona claviculelor este intens irigată cu sânge şi oasele se refac mai repede. Cu necazuri sunt şi fracturile la coaste, nu se poate monta ghips, se pun bandaje de tifon şi se cere evitarea strănuturilor, sughiţurilor, tusea, se forţează coastele lezate şi aduc dureri.
Când un om cade pe stradă nu trebuie să dea curs sfaturilor trecătorilor, să încerce să păşească, să pună piciorul în pământ, pentru că apare riscul ca o fisură să devină fractură, iar o fractură fără deplasarea oaselor să se agraveze în fractură deschisă.