Filmul în regia lui Matteo Garrone, triplu-laureat la Premiile Academiei Europene de Film, va rula pe ecranele noastre din ianuarie 2019.
„Dogman” (Frizerul de câini), în regia lui Matteo Garrone (Gomorrah, 2008), a câștigat trei premii în cadrul Galei Premiilor Academiei Europene de Film, ceremonie care a avut loc la Sevilla. Premiul pentru Cel mai bun actor i-a fost acordat protagonistului Marcello Fonte, pe care Garrone îl numește „un Buster Keaton actual“. Filmul a mai fost recompensat cu Premiul pentru Cele mai bune costume și Premiul pentru Cel mai bun machiaj, adăugând astfel în palmares a 16-a recunoaștere internațională. Producţia a fost prezentată în premieră mondială la Festivalul de film de la Cannes, unde a primit Premiul pentru Cea mai bună interpretare masculină și Premiul Palme Dog, pentru cel mai bun ansamblu canin.
Avanpremiera filmului va avea loc în cadrul Oscar Weekend (18-20 ianuarie la Cinema Elvire Popesco).
Autorul filmelor „Gomorra” și „Reality”, ambele distinse cu Marele Premiu la Cannes, Matteo Garrone este unul dintre cei mai apreciați regizori contemporani, fiind considerat cineastul care a revigorat cinema-ul italian, alături de Paolo Sorrentino. Filmele lui Garrone se evidențiază prin tematica realistă, preferinţa de a lucra cu actori non-profesionişti şi amprenta vizuală puternică. Acestea sunt câteva dintre trăsăturile care i-au adus comparaţii cu neorealiştii italieni ai anilor ‘60.
Într-o lume unde dreptatea aparține celor puternici, Marcello, un simpatic și caraghios frizer de patrupede, își completează veniturile de la salonul canin la care lucrează vânzând și ceva droguri – doar din când în când! Când Simoncino, client fidel de al lui Marcello și fost boxer, e eliberat din pușcarie, cartierul ia foc – iar Marcello se vede nevoit să îi sară în ajutor. Gândind că poate ține bestia în frâu, Marcello se alătură violentului său tovarăș cu devotamentul unui câine credincios care își urmează orbește stapânul. Hotărât să-și ia revanșa după ani îndelungi de umilințe și frustrări – Marcello își face un plan de răzbunare care îl ia până și pe el prin surprindere.
Puternic şi deosebit de pictural, filmul este o puternică dramă umană. În periferia sa săracă, de la malul mării, Marcello visează scufundări cu fiica sa pentru a explora fundul apelor. Matteo Garrone urmăreşte reacţiile omeneşti extreme mergând până la filmarea violenţei „bestiale“ pe care o confruntă în fiecare plan cu comportamentul animalelor lui Marcello şi cu senzaţia de linişte pe care acestea o produc.
Pelicula este profundă şi minunat realizată. Există ecouri din Tarantino în brutalitatea acţiunii, dar şi multă poezie. Planurile din Dogman sunt adevărate tablouri de o rară expresivitate. Peisajele, descrierea localităţii între sat şi oraş, cu aer de staţiune balneară abandonată şi totuşi plină de viaţă, din Italia anilor 70, portretele lui Marcello, cu figura sa blândă şi aspră totodată, interpretat magnific de Marcello Fonte, care întrupează cu subtilitate şi fragilitate figura acestui Charlot contemporan, cel al lui Simoncino, cu obrazul palid şi patibular sunt evocatoare. Dar şi cele ale negustorilor vecini cu Marcello, ale căror moralitate şi respect pentru codurile de bună purtare îşi au de fapt originea în criminalitatea pe care nu încetează s-o denunţe. Se remarcă între actorii ce-l secondează pe Marcello Adamo Dionisi, Edoardo Pesce, Alida Baldari Calabria.
În sfârşit, portretele câinilor par tablouri de gen din secolul al XIX-lea francez sau englez. Răzbat din ele tandreţea şi tuşele de umor ale autorului, ca o aluzie la aceste vremuri incerte. Garrone reuşeşte să imprime forţă acestei poveşti despre legea celui puternic şi bestialitatea ascunsă în fiecare dintre noi, poveste inspirată dintr-un fapt divers care a ţinut paginile ziarelor italiene la sfârşitul anilor 80.
Forţa acestui film este extraordinară mai ales graţie figurii lui Marcello Fonte, magnifică „figură antică“, cum îl numeşte Garrone, care readuce pe ecran, prin expresivitatea lui uimitoare, o Italie fantasmatică şi uitată.
Alegerea locului acţiunii, ultrarealist şi himeric totodată, care sugerează atât teatrul antic, cât şi decorul unui western, demonstrează din nou talentul „topografic“ al regizorului. O insulă dezolată, în care totul se învârteşte în cerc, fără orizont sau cale de scăpare, în care se ridică un vânt îngheţat asemănător celui din cărţile lui Jim Thompson sau din cele mai bune creaţii ale lui Coen: suflul marilor filme noir.
Dincolo de spirala criminalităţii, care constiuie trama producţiei, descoperim sensul comunităţii, limitele prieteniei, pierderea inocenţei. Voit lugubru, Dogman propune, fără o aborda niciodată frontal, o privire în străfundurile unei Italii pradă interogaţiilor celor mai profunde şi derivelor ce se pot naşte din ele. Altădată, când micii delincvenţi à l’italienne străpungeau un zid pentru a-şi fura vecinul, regizorii foloseau armele comediei. Plin de tandreţe şi ironie, cinema-ul de atunci denunţa nedreptăţile şi mizeriile societăţii, dar nu depunea armele. Jaful din I soliti ignoti (1958), de Mario Monicelli, pare atăzi plasat acum o mie de ani, prin comparaţie cu Dogman care se desfăşoară într-o altă lume. Italia lui Monticelli îşi revenea din fascism, cea a lui Matteo Garrone suportă o vreme de barbarie. În lumina actualităţii, viziunea pesimistă a devenit realitate. Reuşita peliculei lui Garrone ţine, de fapt, de echilibrul delicat, de modul în care ne face să credem într-o natură grotescă, dar nu nerealistă a vieţii înseşi.
O noapte copleşitoare, câteva lumini răzleţe transformă masa de beton a localităţii într-un monstru suprarealist, alegorie a distrugerii sociale, creatură care îşi cere tributul de sânge şi îşi ucide fără milă victimele.
Jason Momoa este ,,Aquaman”
Filmul cu Jason Momoa în rolul lui Aquaman a făcut valuri pe marile ecrane din România, după ce a fost vizionat de 131.173 de spectatori în primele sale zile în cinematografele autohtone şi a generat venituri în valoare de 3.015.460 lei în box office.
Cifrele înregistrate de Aquaman, la debutul său pe marile ecrane din ţară, i-au garantat statutul de cea mai bună lansare din toate timpurile a unei producţii Warner Bros. în România.
Din 21 decembrie, Jason Momoa aduce pacea între lumea de la suprafaţă şi regatul celor şapte mări în „Aquaman”, un nou film din seria universului DC, care poate fi vizionat în 3D, IMAX 3D, Dolby Atmos şi 4DX. O peliculă controversată.
Legenda spune că, într-o zi, un nou rege se va ridica pentru a uni lumea de la suprafaţă cu cea din adâncuri. Arthur s-a antrenat toată viaţa. S-a antrenat să fie războinic. Să fie cel mai bun. Dar nu e un lider. Jumătate fiu al pământului, jumătate atlant, aparţine ambelor lumi. Şi tocmai de aceea e cea mai bună alegere. Pentru că Atlantida a avut mereu un rege. Acum are nevoie de mult mai mult: de un erou.
În acest al şaselea film al galaxiei supereroilor DC Comics James Wan revizitează Legenda Regelui Arthur şi Atlantida.
O producţie Warner Bros. Pictures, mult aşteptata acţiune „Aquaman” îl aduce pe Jason Momoa în centrul unei aventuri epice, cu efecte vizuale copleşitoare ce reconstruiesc imperiul subacvatic al celor şapte mări. Jumătate fiu al pământului, jumătate al mării, Arthur Curry (Momoa) va trebui să îşi dezvăluie adevărata identitate, să îşi folosească puterile pentru a ajuta omenirea şi să îşi accepte statutul predestinat, acela de rege al Atlantidei.
Filmul cuprinde amalgamate idei şi ambiţii exaltante. Este o producţie nebună, grandilocventă şi gargantuescă. Se află în el oceane fără sfârşit şi deşerturi imense, sate de pe Pământ şi regate submarine, soldaţi în armură şi cai de mare războinici, dinozauri uitaţi şi monştri titanici. Li se adaugă portaluri magice, prinţese cu puteri speciale şi prinţi furioşi, animale mici şi fiare de coşmar.
Meşteşugar foarte respectat, lansat cu Saw şi câştigând în amploare şi măiestrie de la un film la altul, James Wan foloseşte în DC, ca şi în saga Fast & Furious al cărei al şaptelea episod l-a semnat, o doză de nebunie dezlănţuită şi exaltantă.
Alături de Jason Momoa, din distribuţie mai fac parte Amber Heard care o interpretează pe Mera, o luptătoare neînfricată; Willem Dafoe ca Vulko; Patrick Wilson ca Orm, actualul conducător al regatului subacvatic; Dolph Lungren ca Nereus şi Nicole Kidman în rolul mamei lui Arthur.
James Wan regizează filmul după un scenariu semnat de David Leslie Johnson-McGoldrick şi Will Beall, după o poveste scrisă de Geoff Johns, James Wan şi Will Beall, inspirată din personajele DC, „Aquaman” creat de Paul Norris şi Mort Weisinger. Filmul este produs de Peter Safran şi Rob Cowan, cu Deborah Snyder, Zack Snyder, Jon Berg, Geoff Johns şi Walter Hamada în calitate de producători executivi.