În 10 ianuarie 1990, maiorul de justiție Teodor Ungureanu este trimis la Brăila să ancheteze cauzele și condițiile în care au murit în oraș 42 de oameni prin împușcare după 22 decembrie 1989. Mărturiile lui asupra anchetei sunt revelatoare pentru felul în care comandanți ai oștirii au blocat investigațiile și au ascuns probe: „Când am am ajuns la identificarea și audierea unui ofițer inferior care, în nopțile de 23 și 24 decembrie 1989, împușcase un militar din subordine și apoi aruncase cu grenade în interiorul Casei Albe, generând o panică lesne de înțeles, un ,«comitet al cadrelor» din acea unitate a sesizat imediat ministrul Apărării Naționale, cerând schimbarea mea, sub motivul desfășurării unor anchete abuzive și defăimătoare. Gral V.A. Stănculescu trimitea «memoriul» pentru «lămurirea problemelor raportate» către adjunctul procurorului general al României, nimeni altul decât col. M. Florescu - participant la «procesul» de la Târgoviște. Spre a mă edifica asupra realității «războiului radio-electronic», atât de invocat de către capii oștirii, am solicitat oficial să fie trimise la procuror toate documentele referitoare la supravegherea spațiului aerian și combaterea țintelor pe raza județelor limitrofe Brăilei. De la Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului (CAAT) s-a primit un răspuns mai mult decât descurajant: procurorul era invitat să consulte documente-sinteză doar la sediul CAAT, iar pe de altă parte se comunica faptul că toate actele primare (hărți, registre de evidență, situații aeriene cu înregistrarea și miscarea țintelor, înregistrarea fonică a focului) erau deja distruse pentru că... se modificase sistemul de coduri!” (vezi mărturii in extenso ale procurorului Ungureanu în Jurnalul Național, colecție 2004, și Blogul lui Marius Mioc).