Azi am trecut prin Sibiu. Frumos oraș, nimic de zis! Oameni calzi, primitori. Așa suntem noi, românii, nu? Aș merge mai des, dacă nu aș îmbătrâni pe drum. Că am străbătut mai repede două țări decât să fac câțiva kilometri în țară mea...
Și cum stăteam eu așa în mașină, între Sibiu și București, mă gândeam că matale faci drumul ăsta săptămânal. Și mi s-a făcut brusc o milă... Să nu spui tu, domnule președinte, nimic despre chinul ăsta? Măcar o postare pe Facebook ceva? Că sunt gropi, că nu e decât o bandă pe sens, că nu ai altă variantă de a ajunge decât cu... elicopterul... A, sau poate de-aia nu ziseși nimic. Te-o duce sepepeul ca vântul și ca gândul, dar zău că dacă măcar o dată te uitai în fugă pe geam, tot vedeai care e situația.
Nimic n-au făcut, dom’le, guvernele astea. Dar nici matale, zău! Acum o să o zici pe-aia cu ce atribuții are un președinte și cum nu puteai face drumuri. Dar de atribuția de cetățean ați auzit, domnule președinte? Aceea de a încerca așa, pe persoană fizică, să schimbi ceva? Uite, eu scriu de ani de zile despre câți miniștri am avut la Transporturi și cum n-au făcut nimic. Și de fiecare dată când mai merg într-o zonă din țară, spun despre tot răul și binele. Tu, domnule președinte, de ce taci? De ce nu vorbești despre țara ta? Țară pe care o conduci de 5 ani. Și pe care vrei să o mai prezidezi încă 5.
Hai să facem un exercițiu de imaginație. 5 ani, 52 de săptămâni pe an. Asta înseamnă 260 de săptămâni. Deci vreo 500 de drumuri spre sau dinspre Sibiu. Ce zici, domnule președinte, dacă erai ca picătura chinezească vorbind despre infrastructură, ne ajutai pe noi cetățenii cărora le ceri iar votul? Sau e mai important să îl iei în brațe pe Facebook pe Lazăr? Sau să o preaslăvești pe Kovesi? Al cui președinte vrei să fii?