Chiar și înaintea acestor atacuri năucitoare - care au avariat sau distrus peste o treime dintre aeronave strategice rusești, aflate la mii de kilometri de granița cu Ucraina -, Kremlinul evitase să formuleze clar, într-un document agreat de ambele părți, ce anume își dorește în schimbul încheierii a ceea ce președintele Vladimir Putin numește „Operațiunea Militară Specială”.
Oficialii ruși nu fuseseră expliciți decât în privința cerințelor radicale arhicunoscute: recunoașterea suveranității asupra teritoriilor anexate, demilitarizarea Ucrainei, ridicarea imediată a sancțiunilor și realizarea a ceea ce Moscova numește „denazificare” - un concept vag, care include, printre altele, garantarea drepturilor vorbitorilor de limbă rusă.
Îngrijorările legate de extinderea NATO spre granițele Rusiei - în special în cazul Ucrainei, dar nu numai - rămân o temă recurentă în discursul Kremlinului, la fel ca și disputa privind activele rusești înghețate în străinătate, în valoare de sute de miliarde de dolari.
Presupusele canale de negociere, vehiculate atât în presa rusă, cât și în cea occidentală, sunt urmărite îndeaproape pentru eventuale semne de compromis.
Însă, în urma a ceea ce pare să fi fost un succes militar spectaculos al Ucrainei, derulat sub numele de cod „Operațiunea Pânza de Păianjen”, posibilitatea unor concesii din partea Moscovei pare, cel puțin momentan, exclusă.
Ucraina intră în această a doua rundă de discuții directe încurajată de distrugerea unor bombardiere strategice, precum și a altor capabilități aeriene esențiale ale Rusiei.
La sfârșitul săptămânii trecute, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, reafirmase câteva dintre condițiile Kievului: un armistițiu necondiționat și repatrierea copiilor ucraineni duși în Rusia.
Ofensiva de vară și miza lui Trump
Pretențiile Rusiei în privința retragerii forțelor ucrainene din teritorii revendicate, dar încă neocupate efectiv de către Moscova rămân inacceptabile pentru Kiev, cu atât mai mult acum, când Ucraina a demonstrat că poate lovi adânc în spatele liniilor rusești.
Chiar înaintea atacurilor devastatoare cu drone, lansate de către ucraineni, Rusia își intensificase operațiunile militare, semnalând ceea ce pare a fi începutul unei noi ofensive de vară.
Sâmbătă noaptea, Moscova a lansat cel mai mare atac cu drone de la începutul războiului, trimițând peste 470 de aparate de luptă asupra teritoriului ucrainean. Duminică, un atac cu rachete asupra unui centru de instruire al armatei ucrainene a ucis cel puțin 12 persoane și a rănit alte peste 60.
Pe fundalul acestor evoluții, președintele american, Donald Trump, care promitea în timpul campaniei sale electorale că va pune capăt rapid războiului din Ucraina, asistă frustrat la ultimele evoluții ale conflictului, în timp ce unul dintre punctele-cheie ale politicii sale externe pare imposibil de îndeplinit.
Nici presiunile exercitate asupra președintelui ucrainean, pe care l-a criticat dur chiar din Biroul Oval, nici apelurile recente adresate liderului de la Kremlin nu au produs vreun progres vizibil spre un acord de pace.
Dacă ar decide să facă acest lucru, Trump dispune încă de pârghii semnificative, cum ar fi impunerea unor noi sancțiuni dure, susținute masiv în Senatul SUA, sau ajustarea ajutorului militar american, într-un mod care ar crește dureros costurile continuării conflictului. Măsurile nu ar fi decisive, dar ar transmite un semnal clar al angajamentului american.
Totuși, Trump a sugerat că ar fi tentat să se retragă complet din acest conflict. „Este războiul lui Biden,” insistă el, sau, după caz, „al lui Putin și Zelenski”.
Însă retragerea - chiar dacă nu este clar ce ar însemna aceasta în termeni de politică externă americană - pare tot mai puțin o opțiune viabilă. Cel puțin, nu una fără consecințe.
Prin insistențele sale repetate că poate încheia războiul, precum și prin implicarea directă în dialogurile cu liderii celor două state beligerante, Trump și-a legat inevitabil imaginea - și, implicit, pe cea a Statelor Unite - de deznodământul acestui conflict.
Tocmai de aceea, evenimentele de pe câmpul de luptă și de la masa negocierilor din Istanbul sunt urmărite cu atenție maximă de către actualul locatar al Casei Albe.
În ciuda eforturilor constante de a se disocia, războiul din Ucraina a devenit, într-o anumită măsură, și „războiul lui Trump”, iar credibilitatea SUA depinde acum, atârnând de un fir de ață, de modul în care acesta va evolua.