În prezent, România se află în situația unei proceduri de infringement, ce a fost declanșată pentru neremedierea, pe o perioadă de mai mulţi ani, a depăşirilor nivelului de valori-limită în ceea ce priveşte substanţele nocive existente în aer (dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizi de azot, pulberile în suspensie-PM și plumbul din aerul înconjurător), în trei aglomerări urbane-Iaşi, Bucureşti şi Braşov. Măsurile adoptate de către autorități au fost insuficiente, astfel că vom respira în continuare un aer poluat, iar statul român va avea de suporta și consecințele financiare impuse de UE. Singurul lucru la care s-au priceput foarte bine autorităţile a fost creşterea taxelor de mediu.
Taxele de mediu pe care le plătesc românii au înregistrat un trend crescător în ultimii ani. Dacă în 2010 acestea reprezentau 2,09% din PIB, în 2015 ele reprezentau 2,43% din PIB, relevă ultimul raport al Curţii de Conturi privind calitatea aerului în România. Din acest punct de vedere, România ocupa locul 19 în Europa, la egalitate cu Portugalia, dintr-un număr de 32 de ţări. Deşi în ultimii ani s-a constatat o reducere a concentrațiilor medii anuale, această tendinţă a fost dată mai ales de declinul economiei şi mai puţin de măsurile luate de autorităţi. Odată cu reintrarea pe creştere a activităţii economice, după 2015 poluarea a început să crească uşor, mai ales în ceea ce priveşte emisiile de dioxid de azot, plumb şi pulberi în suspensie, relevă ultimul raport al Curţii de Conturi.
Energia este suprataxată, efectele lipsesc
La nivel UE, ca și la nivelul României, taxele pe energie constituie sursa cea mai importantă a taxelor pentru mediu. Romania este caracterizată printr-o intensitate energetică primară și finală extrem de ridicată comparativ cu media Uniunii Europene (aproximativ de patru ori mai ridicată). Deşi Romania dispune de un potențial tehnic semnificativ pentru utilizarea resurselor regenerabile de energie, o foarte mică parte este valorificată, exceptând resursele hidro din hidrocentralele mari.
În anul 2010 valoarea taxelor pe energie era în România de 2,23 miliarde de euro, iar în 2015 ajunsese la 3,5 miliarde de euro, sumă care plasa ţara noastră pe locul şase în Uniunea Europeană, după Marea Britania ( 46,85 mld. euro), (Polonia-9,76 mld. euro), Suedia (7,79 mld. euro), Danemarca (6,03 mld. euro) şi Norvegia (4,57 mld. euro).
Ca procent din PIB, procentajul taxelor pe energie a crescut în intervalul menţionat de la 1,76% la 2,19%, ajungând în final peste media UE care era în 2015 de 1,87%.
Taxele pe transport, grevate de erori legislative
România se afla însă pe ultimele locuri ale clasamentului în ce privește încasările din taxele pe transport, dar acest lucru nu se datorează existenței unui parc auto național restrâns sau nou, ci faptului că în perioada analizată cadrul legal care a reglementat acest impozit a avut carențe şi inadvertențe care au condus la restituiri de sume importante. Dacă în 2010 taxele pe transport au adus la buget 400 de milioane de euro, în 2015 valoarea lor scăzuse la 372 milioane de euro. De asemenea, ca procent din PIB acestea acestea au scăzut de la 0,32% la 0,23%. Chiar şi cu un procent de 0,23% din PIB, România a devansat la aceste taxe ţări precum Luxemburg (0,14%), Belgia (0,7%), Polonia (0,21%).
Aparatura de măsură şi control, mai mult defectă
Deşi planurile de calitate a aerului și planurile de menținere a calității aerului pentru perioada 2016-2020 au fost inițiate, acestea nu erau finalizate anul trecut. În urma auditului efectuat de inspectorii Curţii, foarte multe analizoare din stațiile de monitorizare au fost defecte lungi perioade de timp, multe dintre panouri interioare și exterioare de informare a publicului, care trebuiau să afișeze indicii generali zilnici de calitate a aerului sunt mai mult nefuncţionale decât funcţionale, iar fondurile alocate pentru mentenanța echipamentelor au fost insuficiente . Mai mult s-a constatat lipsa indicatorilor de performanță care să măsoare gradul de realizare a obiectivelor pe linia monitorizării calității aerului.
Cum şi-au făcut autorităţile treaba
Preocuparea autorităţilor locale pentru monitoriyarea calităţii aerului este demonstrată de întârzierile pe care acestea le înregistreayă. De exemplu, la sfârşitul anului trecut Planul de Calitate a Aerului (PCA) pentru municipiul Iași a fost returnat a treia oară de către Agenţia pentru Protecţia Mediului teritorială către Primăria Municipiului Iași pentru completări și refacere. În aglomerarea București de abia se derula contractul de acordare asistență tehnică pentru întocmirea Planului Integrat de Calitate a Aerului (PICA). De asemenea, nici în aglomerările urbane Galați, Bacău, Ilfov, Brașov, Brăila și Cluj planurile nu era gata, ele fiind încă în diverse stadii de elaborare. Mai mult, Consiliile Judeţene din Mahedinţi şi Harghita nici măcar nu fuseseră iniţiate aceste planuri.