În stilul său tăios și tranșant, confratele și prietenul meu Dan Constantin consideră că alegerile parlamentare care urmează să aibă loc duminică vor fi, de fapt, un „Referendum pentru Ceaușescu2”. Compararea pseudo-președintelui Klaus Iohannis cu „Geniul Carpaților” având în vedere megalomania celor două personaje și setea lor nepotolită de putere. În rest, existând, cred eu, și câteva motive pentru care sintagma respectivă poate fi nuanțată. Principalul motiv fiind, cred eu, acela că, în pofida gravelor sale greșeli și a odiosului cult al personaltății, după Nicolae Ceaușescu a mai rămas ceva-Transfăgărășanul sau metroul bucureștean-, pe când după Klaus Iohannis nu se va mai alege decât praful și pulberea.
Că în planurile urzite cu perfidă abilitate de către chiriașul de la Cotroceni și camarila sa votul de duminică nu are decât un singur scop și anume încă un pas către concentrarea puterii în mâinile comandantului suprem și eliminarea din Parlament a „ ciumei roșii”, adică a PSD, asta nici că mai este nevoie să facem prea multe demonstrații. După cum este evident pentru orice om de bună credință faptul că ambiția comandantul suprem al campaniei de învrăjbire a românilor cu românii, și anume dispariția PSD-ului, are toate datele pentru a fi un semnal mai mult decât îngrijorător că ne îndreptăm, pas cu pas, către un regim totalitar. Un cert indiciu în acest sens fiind dat de faptul că diatribele anti-PSD ale lui Klaus Iohannis aduc tot mai mult aminte de pedeapsa pe care procurorul Russo numit la ordinul lui Mussolini o impunea judecătorilor în procesul lui Antonio Gramsci: „Timp de douăzeci de ani, va trebui să împiedică aceste creier să funcționeze”.
Mi s-ar putea obiecta că în fraza procurorului mussolinist se făcea vorbire la o sigură persoană, dar dacă ne aducem aminte că Gramsci definea partidul „intelectualul colectiv”, atunci comparația rămâne valabilă, întrucât diatribele pseudo-președintelui Klaus Iohannis nu vizează doar conducerea PSD-ului sau parlamentarii săi, ci și masa membrilor și simpatizanților partidului, implicit electoratul său.
Că există numeroase motive de îngrijorare în ceea ce privește corecta numărare a voturilor din 6 decembrie și validarea scorului electoral, asta o știm cu toții. Mai grav, în ultimele zile, am avut cel puțin două semnale certe că liderul de la Cotroceni a dat,deja, directive celor două instituții direct implicate:STS și justiția. Primul semnal ar fi cascada avansărilor ]n grad a unor ofițeri superiori din STS, prilejuită, chipurile!, de sărbătorirea Zilei Naționale a României. Sărbătorire care știm bine că, anul acesta, la Arcul de Triumf s-a desfășurat în formula Klaus Iohannis și restul lumii. Cel de al doilea semnal, de data asta extrem de explicit, l-am primit chiar astăzi, când, cuvântând în fața plenului CSM, Klaus Iohannis s-ar referit, cu subiect și predicat, la dorința sa arzătoare de a avea „o nouă majoritate, profund atașată valorilor democratice”.Majoritate care, după alegerile de duminică, ar urma să ia locul încă actualei „majorități parlamentare care s-a dedicat trup și suflet creării unor legi menite să îi apere pe infractori”. Recitativ de crasă speță demagogică în spatele căruia se află chemarea la luptă a lumii justiției pentru a omologa, fără crâcnire, rezultatele pe care le vor da numărătorile STS și sacii de vot răvășiți și asezonați cu mână calificată. În acest sens, știm bine că precedentul alegerilor locale există, așa după cum exisă și cel- mult mai rușinos, spun unii și alții-, al validării fraudei electorale de către ultra-reformata și supra-independenta justiție.
S-a petrecut, însă, tot astăzi și tot în plenul CSM, ceva care merită menționat cu toată atenția. Mă refer la intervenția demnă și curajoasă a judecătoarei Gabriela Baltag, care i-a spus în față pseudo-președintelui Klaus Iohannis ceea ce sunt convins că simte și gândește orice om corect și prob din lumea justiției românești. Firește, nu mă aștept acum ca, de dragul simetriei, măcar unul dintre înaintații în grad de la STS să fi refuzat cadoul prezidențial, dar, indiscutabil, valoarea de excepție a declarației judecătoarei Gabriela Baltag rămâne un fapt împlinit. Rezultă din cele spuse mai înainte că, date fiind implicațiile acestor intervenții directe ale așa-zisului șef al statului, acesta ar fi trebuit să se abțină la a face ceea ce a făcut cu atât de puține zile înainte de alegerile parlamentare? Bineînțeles că da și sunt convins că primul care știa treaba asta era însuși Klaus Iohannis. Știa dar tocmai de asta a și făcut ce a făcut pentru că este convins că „sunt coapte condițiile”pentru ca el și guWERNanții săi să fie declarați câștigători ai alegerilor parlamentare.(Nota bene: am folosit deloc întâmplător sintagma „sunt coapte condițiile”, care face parte din vocabularul uzual al totalitarismului stalinist.)
Rezultă, de aici, faptul că bătălia electorală de duminică 6 decembrie este ca și câștigată de către Klaus Iohannis și băieții lui și că noi, restul lumii, nici că mai are rost să mergem la vot, așa cum încearcă să ne convingă agit-propul specializat? Mă încăpățânez să cred că nu! Și, de aceea, voi merge să votez. Ceea ce cred că ar trebui să facă orice bun român, conștient că și de votul său depinde dacă, duminică vom avea cu adevărat alegeri parlamentare și nu un rușinos și umilitor referendum pro-Klaus Iohannis.