Anunțul a fost făcut de premierul Ilie Bolojan, care a legat această tranziție de perspectiva începerii exploatării gazelor din Marea Neagră, estimată pentru 2027, susținând că producția internă va duce la ieftinirea gazelor.
O analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), arată însă că această abordare riscă să producă distorsiuni majore în piață, să afecteze industria și, paradoxal, să crească sărăcia energetică.
România plătește mai mult, deși importă mai puțin
Contrar argumentului potrivit căruia importurile sunt principala cauză a prețurilor ridicate, datele comparative arată o realitate diferită. În 2025, România are un preț mai mare la gaze pentru populație decât țări din regiune care sunt aproape complet dependente de importuri.
|
Țara |
Preț gaze pentru populație in 2025 (euro/kWh) |
Pondere gaze din import |
|---|---|---|
|
Ungaria |
0,031 |
85% |
|
Slovacia |
0,055 |
95% |
|
România |
0,062 |
7% |
Concluzia este clară: creșterea producției interne cu aproximativ 7% nu poate explica sau garanta o scădere a prețurilor, atâta timp cât mecanismele de piață sunt profund distorsionate.
Ce presupune „prețul administrat”
Potrivit Guvernului, noul mecanism va stabili administrativ prețul gazelor pe întreg lanțul – producător, distribuitor, furnizor – pentru:
- consumatorii casnici
- centralele de producere a energiei termice (CET-uri)
În schimb, consumatorii non-casnici (industrie, servicii, IMM-uri) vor rămâne în piața liberă.
Această separare creează o subvenționare încrucișată: costurile reale ale prețului administrat pentru populație vor fi transferate către industrie.
Reapariția „băieților deștepți” din energie
Dumitru Chisăliță avertizează că stabilirea unui preț unic, „din pix”, favorizează anumiți furnizori și împinge alții spre faliment.
Într-un scenariu în care:
- prețul administrat rămâne la 0,31 lei/kWh (TVA inclus)
- prețul gazului din producția internă este 120 lei/MWh
- diferențele mari dintre tarifele de distribuție generează:
- marje de profit între 2% și 24%, în funcție de furnizor
- unii furnizori nu își vor acoperi costurile și pot intra în insolvență
- alții vor obține profituri excesive, garantate de stat
„Statul nu mai reglementează corect, ci decide cine câștigă și cine pierde”, avertizează președintele AEI.
Industria și serviciile, principalii perdanți
Pentru consumatorii non-casnici, menținerea pieței libere va însemna preluarea costurilor reale ale gazelor cumpărate la prețuri mai mari și compensarea pierderilor generate de prețul administrat pentru populație.
În sezonul rece, când cererea populației crește, gazele suplimentare sunt achiziționate la prețuri cu până la 83% mai mari decât prețul administrat al producției interne.
O simulare bazată pe prețurile BRM pentru 2026 arată:
- o creștere de aproximativ 15% a prețului gazelor pentru industrie
- un impact indirect de +2% la prețul energiei electrice
Această subvenționare încrucișată ridică și probleme serioase de legalitate, potrivit analizei.
O măsură „socială” care lovește în cei vulnerabili
Deși este prezentată ca sprijin pentru populația vulnerabilă, măsura avantajează, în realitate, gospodăriile cu venituri mari.
Gazele și energia electrică reprezintă circa 15% din coșul minim de consum. Creșterea indirectă a prețurilor va majora coșul minim de trai (11.370 lei/lună pentru o familie cu doi copii) cu aproximativ 568,5 lei lunar
Impactul este profund inechitabil:
- o familie cu salariul minim: +11% cheltuieli
- o familie cu venituri de 30.000 lei/lună: +1,8%
Mitul gazelor din Marea Neagră
Exploatarea gazelor offshore presupune extracție constantă, indiferent de sezon. Vara, consumul este redus, iar capacitățile de înmagazinare sunt deja acoperite de producția onshore.
În perioadele de vârf, cum a fost ianuarie 2026, importurile vor rămâne necesare, chiar și după începerea exploatării din Marea Neagră.
„Gazele din Marea Neagră nu vor elimina importurile și nu vor duce automat la scăderea prețurilor, mai ales într-un sistem cu prețuri administrate”, subliniază Dumitru Chisăliță.
O tranziție greșită, cu efecte pe termen lung
Într-o piață în care prețurile sunt stabilite administrativ, concurența dispare, eficiența scade, iar costurile cresc. În loc de stabilitate, economia riscă:
- falimente în lanț
- creșterea prețurilor
- adâncirea sărăciei energetice
Chiar și cu gazele din Marea Neagră, fără o piață funcțională și corect reglementată, beneficiile pentru consumatori rămân un mit.