„Dacă observi că dedici foarte multă energie reputației tale, dacă te simți deseori rănit în orgoliul propriu, dacă te consideri as într-un subiect doar pentru că ai citit în fugă un articol științific ori ai urmărit un documentar televizat, dacă ai făcut un obicei din a încerca să demonstrezi că ai întotdeauna dreptate, dacă îți este greu să recunoști când greșești, dacă întâmpini dificultăți în a răspunde câteodată cu un simplu „Nu știu”, dacă ești adesea invidios sau simți că nu ai parte de prețuirea pe care o meriți, fii atent! Ești robul propriului ego, iar această stare prelungită o lungă perioadă de timp nu-ți poate aduce decât necazuri. Mari necazuri!”, avertizează Shane Parrish, expert în securitate cibernetică și autor al unui studiu remarcabil: „Arta de a lua cele mai bune decizii” (Editura Litera, 2023).
Un paradox: hybris altoit pe ignoranță
Facem loc, în continuare, argumentelor propuse de Shane Parrish: „Fenomenul în sine, foarte frecvent în rândul oamenilor, poartă și o denumire științifică: automatism egocentric. Despre ce este vorba concret? Egocentrismul ne ispitește să credem că suntem mai grozavi decât în realitate. Dacă rămâne necontrolat, nestrunit, poate duce la exces de siguranță de sine sau chiar la aroganță. Mulți tineri, astăzi, obțin o brumă de informații de pe internet și, brusc, sunt copleșiți de hybris, de o mândrie exacerbată. Totul li se pare simplu, doar că ei privesc lucrurile foarte superficial”. Efectul? „De cele mai multe ori este imediat: eșecul! Care angrenează alte și alte eșecuri… Riscurile asumate ușor, din neștiință, doar în baza unei siguranțe de sine neconcludente, nu pot genera pe termen lung decât insatisfacții”.
Realitatea din capul nostru
Dar cum se formează acest automatism egocentric? „Cunoștințele superficiale, cele accesate lesne și constant, ne rezervă judecăți pripite, ne deprindem cu ele, le supraapreciem, apoi ne pomenim spunând: «M-am prins cum e!» - și asta în ciuda realității. Ne convingem singuri că evenimentele improbabile sunt evenimente inexistente și ne gândim numai la situații ideale. Ne simțim imuni la ghinion sau la nenorocirile care li se întâmplă altora, din cauza acestei nejustificate siguranțe de sine. Dar, în viața concretă, această (falsă) siguranță nu reduce riscul rezultatelor nedorite și nici nu crește probabilitatea rezultatelor dorite. Nu face decât să ne reducă drastic capacitatea de a reacționa la rezultatele nedorite. Egocentrismul ne face să fim mai preocupați de menținerea și/sau îmbunătățirea poziției noastre în ierarhia socială decât de acumularea de noi cunoștințe și aptitudini utile”.
Măreție aparentă, măreție concretă
În încheiere: „Cel care vrea să fie perceput ca măreț le arată de fapt celorlalți cum să-l manipuleze. Avem tendința de a fi mai preocupați de aparența de măreție decât de măreția reală. Când cineva ne sfidează percepția despre noi înșine sau modul în care vrem să fim percepuți de ceilalți, egocentrismul intră în acțiune și adesea reacționăm fără să gândim. Cu rezultate total dezavantajoase, evident”.
„Egocentrismul ne ispitește să credem că suntem mai grozavi decât în realitate”, Shane Parrish, psiholog și expert în securitate cibernetică
„Riscurile asumate ușor, din neștiință, doar în baza unei siguranțe de sine neconcludente, nu pot genera pe termen lung decât insatisfacții”, Shane Parrish
„Egocentrismul ne face să fim mai preocupați de menținerea și/sau îmbunătățirea poziției noastre în ierarhia socială decât de acumularea de noi cunoștințe și aptitudini utile”, Shane Parrish