Jurnalul.ro Editoriale Emoticoane la tarabă sau cum poate fi relansată presa scrisă

Emoticoane la tarabă sau cum poate fi relansată presa scrisă

de Ionuț Bălan    |   

Presa scrisă se află într-o grea și nedreaptă suferință. O arată statisticile privind audiențele. Publicațiile locale, tributare unor baroni, au ajuns să afișeze cifre mai bune de tiraj decât ditamai ziarele centrale, care-i făceau pe președinți și premieri să tremure în urmă cu 20 de ani. Da, numai că broșurile publicitare ale retailerilor, cei mai mari angajatori din România, lasă în urmă și presa locală și având în vedere această stare de fapt, nu cu mult timp în urmă venisem cu sugestia ca numele mari din jurnalism să-și posteze editorialele printre reclamele la salam și cașcaval pentru ca în felul acesta să se poată consuma și cultură.

Asta chit că Oscar Wilde obișnuia să spună că literatura e necitită, în timp ce presa-i de necitit. Acum, când e pe cale să decedeze și capra vecinului, ar trebui ca scriitorul irlandez să primească mulțumire. Dar acest lucru, bineînțeles, dacă nu se apelează, după cum am zis, la sprijinul marilor distribuitori, care, în condițiile actuale, de inflație, ce duce la micşorarea audienței publicațiilor clasice, revistele lor, ce fac reclamă la cea mai ieftină carne de porc, pui sau vită, sunt mai căutate.

În fine, astfel de imbolduri pentru revigorarea presei am mai dat, după ce, în prealabil, am venit cu precizarea că mass media românească a început să moară atunci când și-a sacrificat cititorii, ca principală sursă de venituri, în favoarea publicității. Când a ales să trăiască cu banii din reclame și nu cu aceia plătiți de cititori la chioșc ori pe abonamente.

Important este însă că mai există şi alte soluții de revigorare a fenomenului publicistic, care a adus atât de multă satisfacție lui Mihai Eminescu, de pildă, când scria la ziarul Timpul. Iată, dacă publicațiile ar utiliza emoticoane și gif-uri, succesul ar fi garantat, în contextul în care ar crește numărul de cititori, într-un ritm trepidant, sper să nu folosesc cuvinte mari... În acest mod articolele ar semăna foarte bine cu mesajele pe care și le dau prietenii pe rețelele de socializare. Să poți să le pui frazelor pălărie de clovn sau un tort cu lumânări aprinse și să le umpli de zâmbete ar face să se citească orice text. Iar avantajul articolelor de ziar cu emoticoane, în comparație cu mesajele de pe telefon, este evident, fiindcă materialele redacționale sunt mai lungi, ceea ce le face să conțină o cantitate mai mare de emoţie. Emoticoanele ar crește inclusiv audiența textelor raționale, cu beneficii certe pentru publicul larg. S-ar întoarce forța de muncă din străinătate, femeile singure de peste 40 de ani și-ar găsi partener, copiii grași ar slăbi și s-ar juca nestingheriți prin parcuri, adolescenții ar promova în număr mare bacalaureatul, păsările nu ar mai migra iarna în nordul Africii ca să fie mâncate de indigeni. Și toate acestea doar folosind emoticoane și gif-uri.

 

Totuși trebuie să recunosc că ideea cu emoticoanele nu îmi aparține. Primul care a introdus așa ceva în texte și a reușit să aibă audiență a fost celebrul Tetelu. El a folosit ceea ce putem numi  protoemoticoane, pentru a evidenția, de exemplu, cum Dumnezeu îi explică lui Tetelu ce este Adevărul, dar şi etimologia anumitor cuvinte. Din păcate, ulterior, Tetelu a mai pierdut din audiență, probabil pentru că nu a recurs la emoticoanele standard actuale, care garantează succesul.

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri