Este o afecțiune neurologică cronică ale cărei manifestări constau în convulsii recurente. Acestea pot varia de la episoade scurte de absență sau confuzie, până la crize generalizate care afectează întregul corp.
Epilepsia poate să apară la orice vârstă, însă copiii și persoanele în vârstă sunt cei mai vulnerabili. În cazul copiilor, epilepsia poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării, învățării și calității vieții.
Cauzele frecvente ale epilepsiei
Convulsiile, asociate sau nu cu epilepsia, pot să pară ca răspuns la modificări în activitatea electrică sau chimică a creierului.
În circa 50% dintre cazurile de epilepsie, medicii reușesc să identifice cauza crizelor copilului.
Cei mai comuni factori care declanșează epilepsia la copii
Genetici
Unele tipuri de epilepsie sunt moștenite și sunt cauzate de mutații genetice. Copiii care provin din familii cu antecedente de epilepsie au un risc mai mare de a dezvolta boala.
Leziuni cerebrale
Leziunile cerebrale produse înainte, în timpul sau imediat după naștere, cum ar fi lipsa de oxigen la creier sau traumatismele craniene, pot duce la apariția epilepsiei.
Infecții și inflamații
Meningita, encefalita sau alte infecții severe care afectează creierul pot declanșa convulsii și pot provoca epilepsia la copii.
Anomalii structurale ale creierului
Malformațiile cerebrale congenitale sau alte anomalii în structura creierului pot fi responsabile de dezvoltarea epilepsiei.
Boli metabolice
Tulburările metabolice și dezechilibrele chimice din organism pot afecta funcționarea normală a creierului și pot declanșa convulsii.
Tipuri de epilepsie la copii
Generalizată simptomatică
Acest termen descrie crizele care apar la naștere sau în copilărie și sunt frecvent asociate cu întârzieri în dezvoltare. Crizele pot include convulsii sau simptome mai ușoare, precum spasme musculare sau rigiditate. Este cauzată de o afecțiune cerebrală subiacentă, o tulburare genetică precum paralizia cerebrală, o leziune sau o infecție cerebrală.
Mioclonică progresivă
O formă rară de epilepsie care poate afecta echilibrul, funcția musculară și mentală a copilului. Cauza principală este o tulburare metabolică moștenită.
Aceste crize apar în jurul a trei zile după naștere și se manifestă până la aproximativ patru luni. Ele provoacă convulsii și pierderea cunoștinței, dar fără alte simptome notabile.
Spasmele infantile (Sindromul West)
Acest tip rar de epilepsie apare între 3 și 12 luni și este adesea cauzat de o leziune care a privat creierul de oxigen sau de alte condiții medicale. Convulsiile se manifestă prin mișcări sacadate și rigidizare
Reflexă
Acest tip apare atunci când crizele sunt declanșate de factori externi precum lumini intermitente, sunete repetitive sau activități precum cititul și rezolvarea problemelor. Majoritatea copiilor depășesc această formă la maturitate.
Convulsiile neonatale familiale benigne
Aceste crize apar în jurul a trei zile după naștere și se manifestă până la aproximativ patru luni. Ele provoacă convulsii și pierderea cunoștinței, dar fără alte simptome notabile.
Sindromul Dravet
O formă rară de epilepsie cu crize greu de controlat care pot afecta dezvoltarea creierului. Apare de obicei înainte de vârsta de un an și este legată de o mutație genetică.
Sindromul Ohtahara
O formă gravă și rară de epilepsie care se dezvoltă în primele două săptămâni de viață ale nou-născutului.
Tratamentul epilepsiei la copii
Tratamentul variază în funcție de tipul și severitatea crizelor. Scopul principal al tratamentului este controlul convulsiilor, astfel încât copilul să poată avea o viață normală.
Medicamente antiepileptice
Sunt cele mai utilizate pentru controlul convulsiilor. Alegerea medicamentului depinde de tipul de epilepsie, vârsta copilului și eventualele efecte secundare. Tratamentul trebuie monitorizat atent pentru a ajusta doza și a preveni recidiva crizelor.
Dieta ketogenică
În unele cazuri, o dietă ketogenică, bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați, poate ajuta la reducerea frecvenței convulsiilor, în special în cazurile rezistente la medicamente.
Intervenție chirurgicală
Dacă medicamentele nu reușesc să controleze convulsiile și crizele sunt localizate într-o zonă specifică a creierului, intervenția chirurgicală poate fi o opțiune. Aceasta presupune îndepărtarea sau separarea țesutului cerebral responsabil de convulsii.
Stimularea nervului vag
Această procedură implică implantarea unui dispozitiv care stimulează nervul vag, ajutând la reducerea frecvenței crizelor.
Terapia cognitiv-comportamentală
Copiii cu epilepsie pot avea nevoie de suport psihologic pentru a gestiona anxietatea, stresul sau dificultățile de învățare asociate cu boala. Terapia cognitiv-comportamentală poate îmbunătăți calitatea vieții copilului, potrivit deparinti.ro.