Deşi mai trebuie încă să îşi asigure victoria în faţa rivalului său Kemal Kilicdaroglu, avântul său a crescut permanent de când a ieşit pe prima poziţie la primul tur de scrutin, la 14 mai, iar analiştii se aşteaptă ca el să învingă duminică.
Victoria sa ar consolida conducerea unui lider care a transformat Turcia, modificând statul secular fondat în urmă cu 100 de ani pentru a se potrivi viziunii sale conservatoare, întărindu-şi în acelaşi timp puterea, într-o direcţie despre care criticii spun că este un marş spre autocraţie.
Pe scena globală, Erdogan a îndepărtat Ankara, membră a NATO, de aliaţii săi occidentali tradiţionali, a întărit legăturile cu preşedintele rus Vladimir Putin şi a transformat Turcia într-o putere regională cu ambiţii.
Criticii spun că el a polarizat tot mai mult naţiunea în cei 20 de ani cât s-a aflat la putere, inclusiv în campania electorală. Dar, înaintea votului de duminică, el a susţinut contrariul şi a spus că oponenţii săi sunt cei care "otrăvesc discursul politic".
Votul de duminică este văzut ca unul dintre cele mai importante de la crearea statului turc modern în urmă cu 100 de ani, opoziţia simţind că are cea mai bună şansă de a-l îndepărta pe Erdogan şi de a schimba multe dintre măsurile sale cu efecte pe termen lung asupra Turciei.
Însă scrutinul a evidenţiat în schimb puterea sa şi i-a pus pe picior greşit pe oponenţi, care se aşteptau ca el să sufere de pe urma crizei privind costul vieţii şi a criticilor în legătură cu răspunsul statului la cutremurele din februarie ce au lăsat în urmă peste 50.000 de morţi.
Încercând să atingă naţionalismul profund al Turciei, el a profitat de sprijinul kurd pentru Kilicdaroglu pentru a-l acuza pe rivalul său că este de partea terorismului şi de legături cu militanţii Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o acuzaţie pe care Kilicdaroglu a numit-o calomnie.